„Sentimentele nu pot alcătui o cantitate comensurabilă îndeosebi atunci cînd calitatea lor le dă o intensitate deosebită.

Și totuți, când pătrunzi, în aceste zile, în Piața Universității simți, cu emoție, cum inima se umple de bucurie.

Aceiași care ne-au adus libertatea, clasați în decembrie în rândul huliganilor, care acționează după legi teroriste (am văzut ce înseamnă, cu adevărat, o acțiune teroristă), care au primit acum calificativul de «golani» fac parte din toate păturile sociale. Muncitorii și intelectualii își unesc glasurile pentru a ne spune:

ȘI MUNCITORII SUNT INTELECTUALI

ȘI INTELECTUALII SUNT MUNCITORI.

Se realizează astfel, din nou, unitatea sufleteasca din timpul Revoluției, de toți cei care, au primit, nejustificat, pe nedrept, calificativul de «golani».

Ce fel de golani pot fi acei copii – «pui de golan» – aflați alături de părinții lor, ce pentru ei vin, în primul rând, pentru ca, viitorul lor să fie liber; ce fel de golan – «golan bătrân» – poate fi acel om în vârstă cu ochii încețoșați de lacrimi la cuvintele de amintire pentru eroii lângă ale căror cruci se află, la cuvintele care ce ca niciodată țara să nu mai cadă pradă unora după care au suferit atâta pradă comunismului?

Este minunat să afli ca si Victor Rebengiuc, Ana Blandiana, Radu Filipescu, Horia Moculescu și multe alte personalități sunt golani și golance și că în rândul acestei categorii sunt preoți, medici, ingineri, artiști plastici, sunt oameni din toate profesiile, studenți și muncitori care după zece sau chiar douăsprezece ore de muncă vin la locul sfânt al zilelor Revoluției și cer azi, din nou, libertate.

Pe fața  multora din ei se poate citi oboseala. Dar ochii lor strălucesc de dorința împlinirii cuvintelor pe care le rostesc.

Ei nu mai vor, nici ei, nici noi, nici foștii membri de partid, nimeni nu mai vrea, ca la cârma țarii să fie din cei care împreună cu criminalii dictatori au asuprit și batjocorit o țară intreagă și care din păcate proliferează minciuna și răutatea căutând să le ascundă sub frumusețea trandafirului”.

Sursa: „Liberalul”, 17-24 mai 1990, p. 3.

[Cosmin Hedeșiu]