Marcovici Alexandru

(1835-1886)

Profesor la Facultatea de Medicină (Universitatea din București)

„[…] contimporanii își amintesc acea voce bine timbrată, acea dicțiune limpede și precisă, condusă de o inteligență de prim ordin care prezenta cuvintele într’un mod nespus de plastic”.

„Este medicul cel mai de seamă și câștigă renume cu deosebire în diagnosticul boalelor”.

„Toată ființă Prof. Marcovici a fost impregnantă de o veselie exuberantă, de o nostalgie după eternul feminin, reminiscențe din epoca de glorie a tinereței. iar sufletul său desinteresat a cunoscut atât de bine umanitatea cu toate ascunzișurile ei”.

Sursa: Dumitrescu, Dorin, Tănăsescu, I., Din viața prof. Marcovici, București, 1940 (extras din „România medicală”, 1-15 august 1940).

Față de citatele de mai sus care îl caracterizează pe medicul și profesorul Marcovici se impun câteva precizări. În primul rând, cele scrise se încadrează în caracteristica multora dintre lucrările profesorilor, și anume în a arăta recunoștința față de magiștrii, față de profesori care i-au format. În astfel de scrieri putem observa poate și câteva exagerări de înțeles față de viața unui maestru despre care foștii ucenici scriu (sau cei care l-au cunoscut din postura de colegi), dar cu siguranță putem afla detalii inedite despre respectiva personalitate, despre perioada istorică în care a trăit, dar și alte noțiuni universal valabile și/sau semnificative și pentru istoria științei, culturii și mentalităților.