Severeanu Constantin Dimitrescu

(1840-1930)

Profesor la Facultatea de Medicină (Universitatea din București)

Clinica I chirurgicală

„Prefață

Póte că o lucrare, de o așa de puțină importanță, nu ar fi meritat a fi precedată de o prefață; dară, pentru că se póte ca ea să presinte unele lacune, trecute negreșit, unele din scăpare de vedere, altele carĭ ar lăsa óre care loc la criticĭ; de aceea, am creḑut că fac bine să atrag atențiunea cititorilor spre a’i ruga să’i erte greșelile și să umple lacunele.

Este asemenea cu putință că, chiar în aceste câte-va lecțiunĭ, să fie omise părerile unor autorĭ, saŭ să fi neglijat a nota nume propriĭ, relativ la unele studiĭ speciale, pentru care rog a-mĭ scuza și acéstă mică și ne însemnată eróre și a crede că nu am făcut-o cu nici o rea intenție. Profit de acéstă pagină a dedica aceste lecțiuni elevilor meĭ, pentru memoria doctorului Carol Davila, promotorul învățământului medical în țară.

Autorul

I-a Lecțiune

Medicii și spitalele

Domnilor,

Se apropie șése deceniĭ, de când marele chirurg al secolului nostru, ilustrul Velpeau, profesor la facultatea de medicină din Paris, ținea la spitalul Charité (în ḑiua de 8 Noembre 1839) o prelegere memorabilă despre timpul petrecut de studențĭ în spitale. Vasta’ĭ erudițiune, autoritatea’ĭ nediscutabilă, vocea’ĭ magistrală produceaŭ cea maĭ puternică impresiune asupra studenților. Îl ascultaŭ toțĭ, cu dorința de a se instrui, și în adever, că se instruiaŭ, dar pe nesimțite le desfăta spiritul cu observări pe atât de juste, pe cât eraŭ de profunde, cu asociațiunĭ de ideĭ felurite, resultat al experiențeĭ unite cu sciința.

E în firea lucrurilor și în esența progresuluĭ, ca tineriĭ să se foloséscă de cunoscințele bĕtrânilor, de practica ce aŭ făcut ei în viéță – și care i-a costat multă muncă, póte și multe suferințe, – dară aici resultă și datoria morală a recunoscințeĭ. A recunósce meritul altora, a le mulțămĭ pentru binele moral saŭ material ce aĭ primit de la dènșiĭ, a le respecta proprietatea, adică talentul, și a căuta să’ți sporéscă patrimoniul dobîndit de la dènșiĭ, iată ce se impune tinerilor oneștĭ față de predecesoriĭ saŭ profesoriĭ lor. Către părințiĭ intelectualĭ avem aceleașĭ obligațiunĭ ca și către ceĭ naturalĭ”.

Sursa: C. D. Severeanu, Lecțiuni de clinică chirurgicală făcute la Spitalul Colțea, București, 1900, p. I, 1, 2.