În cursul anilor 1914-1915 s-au ținut pe lângă Catedra de Chimie Tehnologică 133½ ore de curs. Aceste ore au fost repartizate astfel:
- Tehnologia chimică, curs ținut de N. Dănăilă, dr. ing., profesor agregat, 81 ore.
- Fizica, chimia și tehnologia petrolului, curs ținut de I. Teodoriu, dr. ing., (curs liber), 30 ore.
- Chimia tehnică, curs ținut de C. Cândea, ing. chim. (curs liber), 22½ ore.
Cursul de Tehnologia chimică (Negoiță Dănăilă, 1914)
„Definițiuni. Tehnologia generală: Tehnologia chimică. Tehnologia mecanică. Chimia tehnică.
Istoricul dezvoltării tehnologiei chimice. Caracterele tehnologiei chimice moderne. Clasificarea industriilor chimice.
Procurarea energiei industriale. Rezervoarele naturale de energie. (Forța animală, aerul în mișcare, căderile de apă și materiile combustibile). Importanța relativă a rezervoarelor naturale de energie în dezvoltarea industrială mondială. (Materiile combustibile dau aproximativ 97% din energia consumată de industria mondială).
Materiile combustibile. Definițiuni. Clasificare. Determinarea cantității de căldură cu bomba calorimetrică Berthelot-Mahler și cu calorimetrul de gaz al lui Junker.
Calcularea cantităților de căldură cu ajutorul datelor termochimice și cu ajutorul diferitelor formule propuse.
Temperatură. Determinarea practică a temperaturilor. Termometre și pyrometre.
Calcularea temperaturilor cu ajutorul relației: T =
Aplicațiuni: Calcularea cantității de căldură necesară în fabricarea acidului clorhidric și sulfatului de sodiu.
Descrierea materiilor combustibile: Combustibilii naturali solizi: lemn, turbă, ligniți, huile, antracit. Distribuția geografică a zăcămintelor de cărbuni fosili. Producția mondială.
Cărbunii fosili de la noi. Distribuția geografică a cărbunilor fosili în țara noastră. Producția și repartizarea producției ligniților în anul 1911/1912. Construcția chimică și puterea calorifică a ligniților exploatați din țară. Noțiuni sumare asupra exploatării cărbunilor fosili.
Combustibilii lichizi. Păcura, constituția și puterea calorifică a păcurei. Avantagiile combustibililor lichizi asupra celor solizi.
Combustibilii gazoși naturali. Gazul natural și gazele degajate în regiunile noastre petrolifere. Compoziția și puterea lor calorifică. Avantajele combustibililor gazoși asupra combustibililor lichizi și solizi. Importanța relativă a diferiților combustibili în dezvoltarea industrială din țară.
Fabricarea brichetelor. Brichete formate la presiuni mici cu ajutorul substanțelor închegătoare. Fabrica de brichete de la Dărmănești (Bacău).
Distilarea uscată a lemnului, turbei, lignitului, huilei și uleiurilor minerale, animale și vegetale. Principiile distilării uscate și produsele de distilare.
Industria gazului de iluminat. Istoric. Organele principale din fabricare. Compoziția gazului de iluminat. Puterea calorifică.
Fabricarea cocsului. Considerațiuni generale. Organele principale din fabricare. Descrierea sistemului Otto & Co. (Dahlhausen pe Ruhr). Compoziția cocsului. Puterea calorifică. Compoziția gudroanelor. Puterea lor calorifică.
Fabricarea gazului de aer. Considerațiuni generale. Teoria generatorilor de gaz de aer. Stabilirea condițiilor de bună funcționare a unui generator din discuția reacției reversibile: 2CO C + CO₂ + căld. Descrierea diferitelor tipuri de generatori de gaz de aer: 1) Generatoare cu grătar, (orizontal, înclinat și în treaptă); 2) Generatoare cu tiraj obișnuit; 3) Generatoare cu aer comprimat (cu vapori); 4) Generatoare cu aspirație; 5) Descrierea diferitelor generatoare ce funcționează cu ligniți.
Compoziția gazului de aer: în volume și în pondere. Determinarea și calcularea puterii calorifice. Sporirea puterii calorifice prin amestecare cu gaz de apă și gaze de distilație.
Fabricarea gazului de apă. Teoria formării gazului de apă. Explicarea intermitenței procesului de formare cu ajutorul datelor termochimice. Descrierea generatorilor de gaz de apă: 1) Generatori de tipul Blass; 2) Generatorul Dellwick-Fleischer.
Compoziția gazului de apă. Calcularea și determinarea puterii calorifice. Întrebuințarea gazului de apă.
Fabricarea gazului de amestec. Teoria formării gazului de amestec. Stabilirea condițiilor de bună funcționare a unui generator de gaz de amestec cu ajutorul datelor termochimice. Compoziția gazului de amestec. Puterea calorifică.
Fabricarea gazului „Mond”. Avantajele procedeului „Mond”. Descrierea unei instalațiuni de gaz „Mond”. Compoziția gazului „Mond”. Puterea lui calorifică.
Gazul cuptoarelor înalte, gazul regenerat. Noțiuni sumare asupra fabricării. Compoziția și întrebuințarea lor.
Regeneratoare: Regeneratoare cu funcție periodică a fracțiilor Siemens; Recuperatoarele cu funcție continuă.
Dispozitivele de ardere și de încălzit. Spațiile de ardere (pentru combustibilii solizi, lichizi și gazoși). Spațiile de încălzit (sobele). Sobe fără spații de ardere. Sobe cu spații speciale de ardere. (Sobe cu vatra deschisă și sobe cu mufă), etc.
Pierderile de căldură datorate arderilor incomplete, radierii și conductibilității sobelor Căldură totală și căldură utilă.
Debitele practice de transformare ale energiei calorifice în energia mecanică, electrică, etc.
Transformarea energiei calorifice în energie mecanică: 1) Mașinile cu vapori: Mașinile cu cilindru și turbinele cu vapori; 2) Mașinile de gaz: Motoarele cu explozie și motoarele Diesel. (Motoare electrice).
Transformarea energiei calorifice în energie electrică prin intermediul energiei mecanice: 1) Mașinile dinamo-electrice, mișcate de mașinile cu vapori; 2) Mașinile dinamo-electrice, mișcate de mașinile de gaz. (Turbinele cu apă).
Aplicațiuni. Calcularea lucrului mecanic ce s-ar putea obține cu o anumită cantitate de combustibil. Determinarea costului unui kilowatt-oră, kilowatt-an, etc.
Diferitele sisteme de răcit. Refrigerente: de aer și de apă. Mașini de răcit: Mașini bazate pe principiul expansiunii gazelor. Mașini de răcit ce funcționează prin utilizarea căldurii latente de evaporare a lichidelor cu punct de fierbere jos: Mașinile de absorbție și Mașinile de compresiune (cu amoniac).
Amestecuri refrigerente.
Tehnologia apei. Importanța apei în industrie. Circuitul apei în natură.
Apele naturale: apele meteorice: apele pământești (interne, de izvor curgătoare, de mare și minerale). Constituția apelor naturale.
Apele de băut. Filtrarea și ozonificarea apelor naturale. Distilarea apelor de mare.
Apele industriale: Ape pentru alimentarea cazanelor de vapori, apele pentru alte scopuri industriale. Analiza și judecarea unei ape bune pentru fiecare industrie.
Apele de scurgere.
Marea industrie chimică anorganică, (industria acizilor și bazelor anorganice). Introducere. Legătura ce există între industria carbonatului de sodiu (Leblanc, amoniacal și electrolitic) și între industria acizilor și bazelor anorganice.
Industria acidului sulfuric. Istoricul fabricării. Perioada până la 1791, perioada între 1791-1890 și perioada de după 1890 până în zilele noastre.
Fabricarea. Principiile de fabricare: metoda analitică și metoda sintetică.
Descrierea metodei sintetice de fabricare: Procedeul clasic de fabricare în sisteme cu camere de plumb, procedeul nou al „contactului”.
Descrierea procedeului „camerelor de plumb”. Materiile prime: sulf, sulfuri (pirite, pirite cuprifere și blende).
Obținerea sulfului nativ (sicilian și de „Louisiana”). Întrebuințarea sulfului precipitat în curățătorii chimici de la fabricarea gazului de luminat.
Producerea anhidridei sulfuroase. Sobe pentru ars sulful nativ. Sobe pentru ars sulful din sulfuri: sobe pentru ars piritele în bucăți, sobe pentru ars sulful în pulbere (de mână și mecanice), sobe pentru ars blende. Fabricarea anhidridei sulfuroase lichide și fabricarea bisulfiților alcalini și alcalino-pământoși.
Organele principale din procedeul „Camerelor de plumb”. Descrierea fiecăruia din aceste organe și funcțiunea fiecăruia în sistem. Acizii din „camerele de plumb”. Acidul din turnul lui „Glover”.
Îmbunătățirile ultime aduse în procedeul camerelor de plumb: Sistemul cu „camere de plumb tangențiale” (Theodor Meyer). Sisteme combinate cu turnuri „de reacție” (Niedenfuhr).
Purificarea acidului sulfuric din camerele de plumb și din turnurile lui Glover.
Concentrarea acidului sulfuric: Concentrarea până la 60° Bé, concentrarea de la 60-66° Bé.
Controlul fabricării în procedeul camerelor de plumb.
Chimismul formării acidului sulfuric în camerele de plumb: Concepția lui Clément și Désormes. Teoria lui Davy și adepților lui (Lunge și Sorel, Raschig și W. Hempel). Teoria lui Berzelius și adepților lui (Weber și Wentzki).
Fabricarea acizilor sulfurici fumanți: Metoda veche de „Nordhausen”, metoda nouă de „contact”.
Istoricul metodei „contactului”. Lucrările lui Cl. Winkler și lucrările lui Knietsch.
Teoria metodei „contactului”. Condițiile avantajoase de fabricare deduse din expresia: K = . Verificarea experimentală a acestor condițiuni de către Knietsch.
Sistemele de fabricare aplicate în metoda contactului: Sisteme fără camere de schimb. (Sisteme cu sobă de contact de tipul B.A. und S.F., Höchster Farbwerke, Gesellschaft für Zinkindustrie, etc.; sisteme de tipul „Verein chemischer Fabriken din Manheim”).
Sisteme combinate cu camere de plumb. (Sistemul aplicat de „Muldener Hütten”).
Descrierea sistemului aplicat de B. A. u. S. F. din Ludwigshafen.
Substanțele de contact. Prepararea și regenerarea lor.
Controlul fabricării după metoda „contactului”.
Critica celor două procedee întrebuințate în fabricarea acidului sulfuric.
Aplicații: stabilirea costului de fabricare.
Producția mondială de acid sulfuric. Consumația și prețurile de piață.
Industria acidului azotic. Istoricul fabricării. Principiile aplicate în fabricare. Metoda analitică, metoda sintetică.
Descrierea metodei analitice de fabricare: Sistemul ce lucrează sub presiune ordinară (continue și discontinue);
Sisteme ce lucrează sub presiune scăzută (Sistemul Dr. Valentiner) Materiile prime (Salpetrul de Chili). Organele principale din fabricare.
Purificarea și concentrarea acidului azotic.
Controlul fabricării. Producția și consumația mondială. Prețurile de piață.
Descrierea metodei sintetice de fabricare. „Problema azotului”.
Soluțiile date „problemei azotului”.
Fixarea azotului din aer sub formă amoniacală (Metodele indirecte ale lui Frank & Caro și Serpeck, metoda directă a lui Haber și Le Rossignol).
Fixarea azotului din aer sub formă nitrică. (Metoda indirectă a lui Ostwald și Brauer, metodele directe Birkenland și Eyde, Schönherr, Pauling, etc.).
Descrierea sumară a procedeelor de mai sus.
Teoria formării oxidului de azot. Stabilirea condițiilor celor mai avantajoase în fabricarea acidului azotic și amoniacului din discuția expresiilor: K = și K = .
Producția azotului sintetic de „Norvegia” (Norgesalpeter).
Industria amoniacului. Obținerea amoniacului din apele amoniacale. Industria sintetică a amoniacului: Procedeul Haber și Le Rossignol, aplicat de B. A. u. S. F. din Ludwigshafen. Producția mondială de sulfat de amoniu.
Industria acidului clorhidric și a sulfatului de sodiu.
Introducere. Istoricul fabricării. Principiile de fabricare: metoda analitică, metoda sintetică:
Metoda analitică. Materiile prime. Obținerea clorurei de sodiu (din apa de mare, din apele sărate și din mine).
Descrierea metodei analitice de fabricare (Procedeul clasic și procedeul Hargreaves și Robinson). Organele principale din fabricare.
Îmbunătățirile din timpurile din urmă aduse procedeului vechi de fabricare.
Purificarea acidului clorhidric.
Controlul fabricării. Producția mondială și prețurile de piață.
Industria clorului. Istoricul fabricării clorului.
Metodele de fabricare: 1) Din oxidarea acidului clorhidric (procedeul Weldon și Deacon); 2) din descompunerea clorurii de calciu (rest de la fabricarea sodei amoniacale) și clorurii de magneziu (rest de la fabricarea sărurilor stassfurthiene); 3) Din descompunerea electrolitică a clorurilor alcaline.
Fabricarea hipocloritului de calciu (Chlorkalk). Fabricarea clorului lichid.
Electroliza clorurilor alcaline. Industria hidraților, hypocloriților și cloraților alcalini.
Electroliza clorurilor alcaline pe cale uscată. Obținerea indirectă a hidraților alcalini și obținerea clorului electrolitic.
Electroliza clorurilor alcaline pe cale umedă: 1) Fabricarea directă a hidraților alcalini (procedeul „Elektron”, procedeul de la „Aussig”, procedeul Castner-Kellner); 2) Fabricarea hopocloriților alcalini; 3) Fabricarea cloraților și percloraților alcalini.
Concentrarea soluțiilor de hidrați alcalini.
Industria carbonatului de sodiu. Istoricul fabricării: Perioada până la 1790; perioada dintre 1790-1870;, perioada de după 1870.
Metodele de fabricare: Procedeul Leblanc, procedeul amoniacal și procedeul electrolitic.
Descrierea procedeului Leblanc. Operațiile principale din fabricare: 1) Topirea amestecului de sulfat de sodiu, cărbune și carbonat de calciu (sobe cu vatră deschisă și sobele „revolver”); 2) Dizolvarea carbonatului de sodiu format (Dispozitivul Shank); 3) Oxidarea soluției de carbonat de sodiu; 4) Carbonizarea soluției de carbonat de sodiu; 5) Concentrarea soluțiilor de carbonat de calciu și cristalizarea carbonatului (Dispozitivul Thelen).
Fabricarea hidratului de sodiu din carbonatul de sodiu.
Prelucrarea resturilor de la procedeul Leblanc: Procedeul Schaffner și Mond, procedeul Chance și Claus.
Descrierea procedeului amoniacal. Avantajele acestui procedeu asupra procedeului Leblanc.
Operațiunile principale de fabricare: 1) Prepararea și purificarea soluțiilor saturate de clorură de sodiu; 2) Saturarea soluțiilor de clorură de sodiu cu amoniac; 3) Carbonatarea soluțiilor amoniacale de clorură de sodiu; 4) Scoaterea și filtrarea bicarbonatului de sodiu; 5) Calcinarea bicarbonatului de sodiu în cazanele Thelen cu regenerarea bioxidului de carbon; 6) Regenerarea amoniacului.
Procedeul Solvay și procedeul Honigman.
Principiile de fabricare ale procedeului electrolitic.
Gradarea comercială a carbonatului de sodiu. Producția mondială, consumația și prețurile de piață.
Industria sticlei. Istoricul fabricării. Constituția fizică și chimică a sticlei. Clasificarea sticlelor după bazele mono și bivalente ce intră în constituția lor.
Materiile prime: constitutive, de decolorare și de colorare.
Operațiile principale din fabricarea sticlei: 1) Amestecarea materiilor prime în proporțiile cerute de natura sticlei; 2) Topirea amestecurilor de sticlă (sobe cu creuzete și cu băi); 3) Clasificarea amestecurilor topite; 4) îngroșarea amestecurilor topite pentru lucru.
Lucrarea sticlei topite: suflare, presare, turnare și tragere.
Fabricarea sticlelor optice, chimice, dure, opace, etc.
Fabricarea varului. Istoricul. Principiile de fabricare. Alegerea pietrei de var. Sobele pentru ars pietrele de var: 1) sobe cu funcție intermitentă; 2) sobe cu funcție continuă.
Întrebuințările varului.
Industria varului hidraulic și a cimentului. Descrierea sumară a fabricării. Istoric. Materiile prime. Operațiunile principale din fabricare. Diferite sisteme de sobe întrebuințate la arderea varului hidraulic și cimentului. Descrierea unei sobe rotative încălzite cu păcură.
Fabricarea cărămizii. Descrierea sumară a fabricării cărămidei roșii și albe (Kalksandstein). Descrierea sobei circulare Hofmann.
Fabricarea hârtiei. Istoricul. Operațiunile principale (descriere sumară).
Excursii științifice. În cursul anului școlar 1914-1915 studenții au făcut următoarele excursii științifice:
1) În cursul lunii martie 1915, studenții, sub conducerea dlui inginer Const. Cândea, șef de lucrări, au vizitat fabrica de acid sulfuric de la Valea Călugărească.
2) În ziua de 19 mai 1915, studenții, sub conducerea dlui profesor N. Dănăilă, au vizitat uzina de gaz (de iluminat) din București.
3) În ziua de 26 mai 1915, studenții, sub conducerea dlui profesor N. Dănăilă, au vizitat fabricile ce aparțin firmei „Titan”, București, (fabrică de sticlă, fabrică de var gras, fabrică de cărămidă albă (Kalksandstein) și fabrica de ciment).
4) În zilele de 29 și 30 mai 1915, studenții, , sub conducerea dlui profesor N. Dănăilă, au vizitat următoarele fabrici: 1) Rafinăria societății „Astra-Română” (Ploiești); 2) Rafinăria societății „Steaua Română” (Câmpina); (tot cu această ocaziune s-a vizitat și schela Gahița-Câmpina); 3) Fabrica de hârtie de la Bușteni; 4) Fabrica de sticșă de la Azuga și 5) Fabrica de ciment Erler & Co. (Azuga)”.
[Adelina Zemoiu]
