Alexandru Odobescu
(1834-1895)
arheolog, scriitor, profesor la Facultatea de Filosofie și Litere (1878) a Universității din București
*
În memoria sa mai multe instituții poartă numele său, printre care:
Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu” Călărași
Biblioteca Metropolitană București – Filiala Alexandru Odobescu.
*
„Ne vom sili de-ocamdată aci să dăm oareși care noțiuni asupra acelora din statuele lui Traian despre care am putut aduna lămuriri și amintiri mai clare. […] nu există azi în Europa vreun museu de antichități sculpturale, care să nu conțină cel puțin o statuă vechiă de ale lui Traian. Intru ceea ce privește numai statuele întregi ale lui Traian, vom cita aci numai opt dintre ele […]. Încă odată repețim că acestă enumerare este departe de-a fi completă […]”.
„Pe timpul nostrum, de când s’a descoperit inlesnitoarele procederi ale fotografiei, fiteșcine, cu un preț foarte redus, își poate face într’o clipă de ochi, poza. Dar acea poză nu este decât o foiță efemeră de hârtie, de pe care chiar și razele soarelui pot șterge în scurtă vreme trăsurile abia tipărite ale modelului”.
„Am văzut, aci ca nicăieri, imagine fotografice ale răposaților lipite pe pietrele lor mormentare. O burtă de ploaie, și chipul mortului se șterge și se prelinge desfigurat sub umede șiroaie. Oare și amintirea celor ce au fost, piere din inima celor rămași, tot așa iute ca și imaginea lor de pre impia poză funerarie? […] In orice cas, acest obiceiu ne face a bănui o tristă și umilitoare disproporțiune intre doue din cele mai inalte facultăți morale ale omenirii: cultul pietoaselor amintiri și nobilul simț al artelor. […] La dinșii (străbunii din antichitatea greco-romană) portretele celor vii, ca și ale morților, aveau un minunat caracter de durabilitate. Arta sculpturală rivalisa cu picturele pe tabele de lemn sau pe păreți”.
„[…] ni se pare lucru firesc a intilni pe Traian sub acestă formă pacinică, simplă, familiară, așa de conformă cu gusturile și cu usurile lui. […] Noi presupunem că astfel de representețiuni ale persoanei sale trebue să fi plăcut mai cu deosebire lui Traian și foarte ne vine a crede că, de felul acesta va fi fost statua imperatului așezată in biblioteca din Prusa, capitala Bitiniei […]”.
„Am ajuns acum, după lungi și minuțioase descrieri, cu care me tem că am obosit foarte luarea aminte a cititorului, am ajuns la ultima din cele opt statue ale lui Traian ce ne propusesem să presentăm aci.”
„Invederat este că o fisionomie așa de simpatico și, am putea zice chiar așa de impunătoare numai prin expresiunea de echitate și de blândețe respândită intr’insa, trebue să fi asigurat lui Traian, atât respectul și afecțiunea conviețuitorilor sei de orice rang și de orice neam, căt și lui insuș acea incredere in sine care-l făcea să trăiască in mijlocul poporului și soldaților sei, ca un părinte venerat și iubit de toți ceice se apropiau de dânsul”.
„Pentru scumpa și neuitata lui amintire, artele antichității, și anume sculptura, cea mai serioasă și mai oricinală dintre ele, au lucrat fără preget, mulți secoli in urmă-i. Astfel, ne-au transmis poate, și mai multe cunoștințe asupra lui Traian, decât Analele istorice, pe care, din nenorocire, le-a băntuit și le-a nimicit cataclismul barbariei, mai mult chiar decât pe stanele de marmore, fățuite după chipul divu lui imperat”.
Sursa: Alexandru Odobescu, Iconografia lui Traian, București, 1888.
*
Expoziția digitală MemoriaUniversitară@CimitirulBellu prezintă modul în care s-a păstrat memoria mai multor personalități ale istoriei universitare din România în Cimitirul Bellu.