Ioan Bianu

(1856-1935)

filolog, academician, profesor la Catedra de Istoria Literaturii din cadrul Facultății de Filosofie și Litere a Universității din București

*

„Unitatea națională” sunt acum două cuvinte, reprezentând două idei care constituiesc țelul principal al năzuințelor neamului nostru”.

„Graiul este temeiul unui popor, el este forța de coeziune a unui neam”.

(dintr-o conferință intitulată Unitatea neamului prin unitatea limbii, ținută de Ioan Bianu la ateneul „N. Iorga” din Craiova).

*

Despre Ioan Bianu

Ioan Bianu a fost un important filolog, bibliolog, profesor universitar, decan al Facultății de Litere și Filozofie din București, secretar general și președinte al Academiei Române[1], născut la data de 8 septembrie 1856 într-o familie de țărani din satul Făget, județul Alba.[2]

Nu sunt cunoscute informații referitoare la locul unde Ioan Bianu a urmat cursurile școlii prinare. A absolvit liceul la Blaj în 1876. După terminarea liceului, Ioan Bianu a urmat cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității din București. A absolvit facultatea în 1881. În timpul facultății, Ioan Bianu primește postul de custode al Bibliotecii Centrale a Universității din București, primind această funcție la cererea profesorului August Treboniu Laurian. Tot în timpul studenției, Ioan Bianu a fost recomandat de Alexandru Odobescu pentru funcția de bibliotecar al Academiei Române. Își va continua studiile în străinătate, obținând burse de studiu, atât la Milano, cât și la Paris. Ioan Bianu s-a întors în România în 1883, reangajându-se ca bibliotecar al Academiei Române.[3]

Prin intermediul ideilor și reformelor propuse de Ioan Bianu, Biblioteca Academiei a devenit Biblioteca Națională a României. În 1901, Biblioteca Centrală  de Stat din București și alte biblioteci particulare au fost înglobate la Biblioteca Națională a României. Ioan Bianu a influențat aprobarea legii din 1884 care obliga toate tipografiile din țară să trimită Bibliotecii Naționale câte două exemplare din toate lucrăriile pe care le tipăreau. Prin această lege, a fost asigurată colecționarea publicațiilor tipărite în România.

Pentru a observa modul de organizare a bibliotecilor, Ioan Bianu a realizat, în anii 1885 și 1886, călătorii de studii în Galiția și Polonia. Despre aceste călătorii, acesta a scris două cărți.[4] De asemenea, pentru a-și lărgi orizonturile documentării privind organizarea bibliotecilor, Ioan Bianu a realizat călătorii în țări precum: Rusia, Germania și Marea Britanie.[5]

A predat, între 1881-1901, limba și literatura română la Colegiul ,,Sfântul Sava” din Capitală. A ocupat funcția arhivist-bibliotecar al Bibliotecii Academiei Române în 1884. Totodată, a fost directorul Bibliotecii Academiei Române între 1884-1935.[6] Ioan Bianu a condus Biblioteca Academiei până la sfârșitul vieții sale, organizând-o și înzestrând-o cu un număr masiv de manuscrise, cărți și periodice. În acest scop, sunt achiziționate peste 500.000 de volume, mii de manuscrise, stampe, scrisori, periodice și hărți.[7]

Din 1901, a fost profesor de istoria literaturii române în cadrul Facultății de Litere și Filozofie a Universității din București.[8] Ioan Bianu a devenit șeful primei Catedre de Istoria Literaturii Române în cadrul Facultății de Litere și Filozofie a Universității din București. În 1887, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar din anul 1902 membru titular. A devenit  secretar al Academiei Române în 1927. În 1929, Ioan Bianu a fost ales în funcția de președinte al Academiei Române. Acesta a fost președintele Academiei Române până în 1932. [9]

A fost unul dintre editorii următoarelor colecții semnificative pentru cultura românească: ,,Bibliografia Românească veche” și ,, Catalogul Manuscriptelor Românești”. A elaborat numeroase studii despre literatura veche. A editat numeroase texte vechi, printre care merită menționate: Psaltirea în versuri de Dosoftei,  Predice de Antim Ivireanu, Psaltirea Scheiană.[10] Ioan Bianu, în calitatea sa de academician ce a promovat cercetarea folclorului, a elaborat prima serie de publicații folclorice și etnografice: ,,Din viața poporului român”. A fost ales pentru prima dată în funcția de parlamentar în 1895, în calitate de membru al Partidului Național Liberal.

Ioan Bianu a fost, de asemenea, unul dintre autorii principali ai reformei ortografice din 1904 a Academiei. Reforma ortografică a adus schimbări importante în filologie, reprezentând un pas important în introducerea principiului fonetic al scrierii în limba română. Sub îndrumarea sa a fost organizat primul Congres Național al Bibliotecarilor (în 1924, la București) și prima Asociație a Bibliotecarilor din România (la data de 15 septembrie 1924). [11] Ioan Bianu a adus, totodată, contribuții importante în domeniul biblioteconomiei și bibliografiei. A fost considerat ca fiind ctitorul școlii naționale de biblioteconomie și bibliografie.

Proiectul ”Bibliografia Românească Veche” a fost un proiect de anvergură, căruia Ioan Bianu i-a rămas fidel până la sfârșitul vieții sale. Conform acestuia, bibliografia românească se împarte în trei categorii: prima categorie cuprinde cărțile de la 1507 până la 1830, a doua categorie conține cărțile moderne de la 1831 până în prezent și a treia categorie include cărțile străine privitoare la români. Această lucrare bibliografică s-a dovedit, pe parcusul elaborării sale, o operă vastă ce a sugerat și o colaborare profesor-fost elev. Astfel, fostul profesor al lui Ioan Bianu, Micu Moldovan, i-a permis fostului său elev accesul la diferite colecții de carte veche aflate la Biblioteca arhidiecezană din Blaj.[12]

Dimitrie Sturdza a apreciat munca depusă de-a lungul vieții de către Ioan Bianu, atfel: ,,Și noi simțim o mare satisfacție de a fi crescut un bărbat care ocupă astăzi un loc de frunte în știință și învățătură și care a devenit pentru noi nu numai un slujbaș vrednic, dar un ajutor indispensabil”.[13]

În concluzie, prin întreaga sa activitate, Ioan Bianu poate fi considerat un reprezentat de seamă al filologiei, aducând și modificări importante în biblioteconomie și bibliografie. De asemenea, Ioan Bianu s-a remarcat și prin dorința de a păstra, în cultura românească, importanța folclorului într-o societate. Așa cum apreciează acest academician: ,, Un mare dar de la Dumnezeu este acea calitate a neamului nostru care este înţelepciunea, cumpătul. Acest cumpăt şi această înţelepciune s-au manifestat întotdeauna, atât în dezvoltarea noastră culturală şi literară, cât şi în cea politică.”.[14]

Bibliografie:

[1] https://motivepentrucondei.wordpress.com/2016/02/13/un-bibliofil-pasionat-si-erudit/ (accesat la data de 26.04.2021).

[2] http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Bianu (accesat la data de 26.04.2021).

[3] http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Bianu (accesat la data de 26.04.2021).

[4] http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Bianu (accesat la data de 26.04.2021).

[5] https://motivepentrucondei.wordpress.com/2016/02/13/un-bibliofil-pasionat-si-erudit/ (accesat la data de 26.04.2021).

[6] http://galeriaportretelor.ro/item/ioan-bianu-2/ (accesat la data de 26.04.2021).

[7] https://acad.ro/com2005/pag_com05_0214.htm (accesat la data de 26.04.2021).

[8] http://galeriaportretelor.ro/item/ioan-bianu-2/ (accesat la data de 26.04.2021).

[9] https://www.valealunga.com/personalitati/ioan-bianu/ (accesat la data de 26.04.2021).

[10] https://biblacad.ro/IoanBianu2.html (accesat la data de 26.04.2021).

[11] https://www.valealunga.com/personalitati/ioan-bianu/ (accesat la data de 26.04.2021).

[12] Vladu. Mihaela, ,,Bianu și contribuția colaboratorilor săi la Bibliografia românească veche”, http://www.bcut.ro/dyn_img/lecturn5/Lecturn5.Pagina8-14.Vladu.pdf  (accesat la data de 26.04.2021).

[13] https://motivepentrucondei.wordpress.com/2016/02/13/un-bibliofil-pasionat-si-erudit/ (accesat la data de 26.04.2021).

[14] http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Ion+Bianu (accesat la data de 26.04.2021).

[prezentare realizată de Ioana-Mădălina Rada]

*

Expoziția digitală MemoriaUniversitară@CimitirulBellu prezintă modul în care s-a păstrat memoria mai multor personalități ale istoriei universitare din România în Cimitirul Bellu.

Post Views: 228