Un interviu-document realizat în anul 1990 de I. Tudor, jurnalist la ziarul „Adevărul”, cu directorul general al metroului bucureștean de la acea vreme, ing. Constantin Crăsneanu, despre planurile de extindere a rețelei de metrou.

În document sunt amintite câteva stații de metrou cu numele lor vechi, de aceea redăm aici denumirea lor de astăzi pentru a facilita înțelegerea documentului:

Leontin Sălăjan – Nicolae Grigorescu

Armata Poporului – Lujerului

Laromet – Laminorului.

Alte mențiuni neapărat necesare se impun asupra traseelor planificate amintite în anul 1990. Unele dintre ele erau în construcție la momentul respectiv și sunt acum realizate (de ex. Gara de Nord – Laromet), altele sunt în construcție și astăzi , chiar dacă se spunea că erau „cerute” de mai mult timp. Este de exemplu cazul traseului Drumul Taberei – Universitate – Pantelimon – Granitul, motiv și de ironii „grele și îndelungate”, traseu care se află și la momentul scrierii acestor rânduri în paharul plin cu nemulțumiri al multora dintre bucureșteni.

Să nu vă mirați dacă veți găsi spre finalul interviului redat imediat, și mențiunea că în 20 de ani (2010) totul va fi gata. Aceasta este soarta unora dintre planuri, de a nu se realiza decât mult mai târziu (în unele cazuri adăugăm cel puțin încă 10 ani) sau chiar de a fi abandonate cu totul, găsindu-se alternative cel puțin pentru o perioadă (traseul planificat Rahova – Piața Unirii – Colentina, deservit astăzi, am spune „chiar onorabil” ca soluție alternativă metroului, de tramvaiele 32, respectiv 21).

Ce nu se găseau sigur în anii 1990 erau banii, și era nevoie chiar de mulți, inclusiv pentru multe dintre tronsoanele planificate și parțial realizate deja în 1990 (L. Sălăjan-Linia de Centură). Așa că totul a trebuit să fie eșalonat, proporțiile dezastrului economic lăsat de conducerea ante-1989 fiind greu de contracarat, iar contextul (inter)național al anilor 1990 greu de anticipat. Similar s-a întâmplat și în domeniul imobilar, în cazul numeroaselor blocuri de locuințe neterminate în 1989 și rămase astfel și mult timp după 1990.

.

„Cum este și firesc, preocupările pentru dezvoltarea continuă a rețelei de metrou captează cu deosebire atenția locuitorilor Capitalei. Este construcția pe care cetățenii o socotesc în continuare ca fiind de o utilitate indiscutabilă prin funcțiile sale sociale; într-o singură zi, cu acest rapid și confortabil mijloc de transport în comun se efectuează nu mai puțin de opt sute de mii de călătorii. Precum se știe, în prezent rețeaua de metrou însumează 60 de kilometri linie dublă, cu 38 stații. În construcție de află tronsonul L. Sălăjan-Linia de Centură și tronsonul Gara de Nord-Laromet. Asupra acestora cititorii noștri au avut prilejul să afle detalii la timpul cuvenit. Aici și acum supunem atenției schema viitoarelor trasee de metrou, așa cum aceasta a fost gândită, în faza ei de început, de către Întreprinderea Metroul București (unitatea care proiectează și construiește) – cu sediul în str. Gutenberg nr. 3 bis, sectorul 5 – și Întreprinderea de Exploatare a Metroului – cu sediul în Palatul CFR din Bd. Dinicu Golescu, nr. 38 sector 1, București. Am dat adresa exactă a celor două întreprinderi pentru a îndruma scrisorile, sugestiile, opiniile cititorilor în legătură cu harta dezvoltării rețelei de metrou pe care o publicăm în pagina întâi a ziarului. Înainte de a-i da cuvântul domnului ing. Constantin Crăsneanu, directorul general al Întreprinderii de Explotarea a Metroului, pentru a detalia opțiunile privind rețeaua de viitor a metroului, să mai facem o precizare: în atenția acestei întreprinderi există dorința de a afișa, în diferite locuri publice, schema de intenții pentru anii ce vin. Poate se va face apel și la alte forme de consultare democratică a cetățenilor- astfel încât configurația rețelei anilor ce vin să fie cu adevărat emanația dorinței și voinței cetățenilor.

– Așadar, domnul Crăsneanu, să străbatem împreună cu cititorii traseele aflate acum în proiect pentru timpul din fața noastră.

– Este mai mult decât sigur că anul viitor va începe una dintre magistralele de mare însemnătate pentru cetățenii Capitalei, și anume, Drumul Taberei – Universitate – Pantelimon – Granitul. Este una din dorințele mai vechi, dar mereu refuzate, socotindu-se de răposat că „boierilor din Drumul Taberei nu le trebuie metrou”.

– Să vedem ce alți «boieri» ar putea beneficia de metrou în următorii ani.

– Așa cum se poate descifra și din harta alăturată, un alt traseu de interes este magistrala Rahova – Piața Unirii – Colentina, cu posibilitatea de a ajunge – de ce nu? – până în comuna Voluntari, unde recensămintele arată o populație de circa 50000 de oameni. Se prevede, de asemenea, legarea tronsonului Laromet – Gara de Nord prin Dinicu Golescu cu Izvor – Chirigiu – Pieptănari – Giurgiului – Gara Progresul. Este una din arterele de însemnătate vitală pentru un masiv eșalon de navetiști. Cu aceasta am ajuns la semi-inelul de Sud: Dristor II – Piața Sudului – Șoseaua Giurgiului – Calea Rahovei – Drumul Taberei – Armata Poporului – Crângași. Cam aceasta ar fi în mare imaginea viitorului rețelei de metrou. Alte noutăți țin de …

– Rețineți-vă ideea, vă rugăm. Tocmai pentru a nu scăpa prilejul de a adresa o întrebare .. sugestie. În acest viitor chiar nu are loc și mult dorita arteră spre Piața Presei Libere?

– Este de fapt o idee de ultimă oră, care se conturează pregnant. Magistrala aceasta pare să fie tot mai viabilă pe traseul Piața Victoriei – 1 Mai – Clucerului – Piața Presei Libere – Gara CFR Băneasa – Cartierul Aviației – Aeroportul Băneasa. Este vorba de circa 6 kilometri linie dublă.

– În total, câți kilometri ar însuma toate traseele amintite de dv.?

– În jur de 90 de kilometri. Dacă am merge în ritmul de construcți cu care s-a mers până acum, aceste artere – de linie dublă – pot deveni realitate în circa 20 de ani. Evident că termenele pot fi scurtate sau nu, în funcție de posibilitățile economiei românești. Oricum transpunerea în realitate a metroului ar putea asigura efectuarea a circa 3 milioane de călătării pe zi cu acest mijloc de transport în comun. Și tot legat de rețeaua prezentă și viitoare a metroului, vreau să adaug: ne preocupă stăruitor îndesirea stațiilor pe traseele în funcțiune, acolo unde este posibil și absolut necesar; acoperirea tuturor stațiilor, lucru absolut normal pentru clima noastră și nu în ultimul rând dotare cu scări rulante, lifturi pentru handicapați, deschiderea de noi accese – cel de la stația Aviatori, spre Parcul Herăstrău, fiind de mare actualitate etc.

Iată, așadar, câteva din direcțiile de dzvoltare a rețelei de metrou pentru care, așa cum ne-a asigurat interlocutorul nostru, există tot interesul de a fi supuse atenției și dezbaterii publice, pentru fundamentarea cât mai în cunoștință de cauză a acestor trasee. Este și motivul pentru care, mai sus, am reținut adresele celor două întreprinderi dornice să afle opiniile cetățenilor în legătură cu viitorul metroului.

I. Tudor”.

Sursa: „Adevărul”, 16 martie 1990, p. 2.