„A spune că acest popor care a făcut revoluția nu este pregătit pentru a-și exprima voința, înseamnă a-l insulta. – Virgil Tănase

Reapariția, luni, pe micile ecrane a câtorva dintre apostolii Grupului pentru Dialog Social a avut darul neașteptat să ne strecoare fiori în vine. Căci acești pretinși reprezentanți ai «elitei» intelectuale (de fapt, un grup foarte eterogen valoric – începând cu un poet apreciat și terminând cu mai mulți anonimi în ceea ce privește performanța intelectuală) au binevoit să amenințe nația română, nici mai mult, nici mai puțin, cu un RĂZBOI CIVIL! Frumoasă păstorie a acestor «înțelepți», nimic de zis.

Auzim că simultan, dl. Cerveni – încă neintelectual căci e numai jurist – dar strâns legat de interesele «partidelor istorice», agită prin tribunale aceeași amenințare: război civil dacă Iliescu nu se retrage (din fața lui Rațiu și Câmpeanu, desigur). Să sperăm, până la proba contrarie, că e o glumă și să ne concentrăm pe mica demonstrație de forță televizată luni.

Ne așteptam cu toții – aflând că va fi vorba de aceeași demonstrație din Piața Universității – să auzim în sfârșit care e sensul acesteia, țelul ei final și șansele reconcilierii, toate ridicate la nivelul înțelegerii și exprimării sofisticate ale acestor purtători de cuvânt intelectuali ai grupului. Spre marea noastră dezamăgire, nivelul discuției nu l-a depășit pe acela al urletelor nădușite ale activiștilor P.N.Ț/-c.d. – P.N.L. din piață. Nimic coerent, doar o rafală prelungită de propoziții acuzatoare, procese de intenție, defulări, mistificări grosolane, incoerente.

Cât privește reconcilierea, un «intelectual» din grup a conchis: «Pozițiile sunt ireconciliabile; un dialog trebuie să existe». O atare sublimă maximă poate fi considerată cu mândrie drept încununarea «distinsului» dialog netemperat pe care ni l-a oferit televiziunea.

Dar ce au susținut acești domni într-un moment în care tineretul, mai ales, așteaptă de la ei clarificarea «fenomenului» straniu de la Intercontinental? Dl. Doinaș a accentuat că nu atât cantitatea, cât calitatea celor din piață contează și că ei cer un singur lucru: ca foștii activiști de partid să iasă din arena publică.

Cum, stimate d-le Doinaș, să nu fi trecut dv. niciodată (ziua) prin piață pentru a vedea «calitatea» celor ce ocupă fotoliile sub lozinca «Alianța Poporului» ? Să nu fi observat fauna deocheată ce mișună pe acolo făcând bișniță și tăbăcindu-și pigmenții? Să nu fi auzit ordinele din porta – voce care-i trezesc din letargie pe protestatari și le indică partitura? Să nu fi citit lozincile agramate de pe zidurile Universității? Să nu fi auzit chemările la asasinat politic ale acestor manifestanți «pașnici»? Să nu știți dv. că în Universitate ei nu s-au îndreptat spre bibliotecă, ci au distrus laboratoare și mobilier?

Desigur, d-le Doinaș, seara, mai ales, se adună acolo și lume cinstită, din pură curiozitate sau din idealism anticomunist, dar să nu vă fi dat oare seama că aceste sentimente sincere ale studenților, care merg la cursuri și ale maturilor care merg la serviciu, sunt manipulate politic în modul cel mai mahalagesc cu putință de «nucleul stabil» al democrației? Să nu știți dv. cine finanțează acest nucelu? Nedumerirea noastră – mare – e cum de un intelectual rafinat ca dv. v-ați complăcut în a juca același penibil rol ca și indivizii de o calitate îndoielnică, din centrul «zonei libere de neocomunism»? Să vă forțeze cineva la o asemenea înjosire? (În timpul emisiei am primit un telefon în care erați întrebat dacă îl cunoașteți pe preotul Basco din Hălmagiu…). Căci a înjosire seamănă intervențiile dv., parcă făcute împotriva voinței, care s-au finalizat în sloganul electoral al d-lui Rațiu (sau Câmpeanu?): «dl. Iliescu să stea deoparte». Chiar dumneavoastră să aveți nevoie de explicații în legătură cu nelegalitatea, nefair-play-ul, în fine absurdul electoral total al pretenției ca adversarul să părăsească scena fără luptă?

Ceilalți intelectuali ai GDS au repetat apoi aceleași deplorabile «strâmbe» politice în care nu mai cred nici adepții P.N.Ț.-c.d lucizi: că actualele organe ale puterii nu au legitimitate politică (sigur că nu au, din moment ce nu au fost alese prin vot universal; tocmai de asta vrem să votăm – spre deosebire de dv. – ,  ca să aibă legitimitate); că guvernul nu a dezmembrat structurile comuniste (care structuri funcționează în forma de dinainte de revoluție); infantilismul acestor afirmații e supărător la oameni cu asemenea pretenții; că «Frontul e comunist pentru că nu s-a desființat oficial P.C.R.» (iată o școlărească eroare logică, un non sequitur clar, explicabilă, însă, la un pictor care disprețuiește luciditatea); că toți cei compromiși politic, foștii nomenclaturiști, s-au adunat în F.S.N. (chiar nu știți nimic de marii mahări ceaușiști care lucrează în P.N.Ț.-c.d sau sunteți în echipa de propagandă a aceluiași domn Rațiu?) ; că, spune S. Tănase, Frontul e, din acest motiv, «forța cea mai retrogradă, cea mai puțin interesată în continuarea revoluției» (nu vi se pare că asta sună prea aproape de lozincile incredibile dinainte de Revoluție?); că Biserica e manipulată de Front, singurele manifestări religioase sincere fiind rugăciunile și îngenuncherile khomeynice din piețe, la numărătoarea portavocei (nu vă e frică, domnilor, că veți fi confundați cu ayatolahii iranieni care au adus după ei spectacole de fanatism colectiv prea puțin european?) ; ați reiterat – senin – că în 24 aprilie «represaliile vechi nomenclaturi s-au repetat» (fără să rostiți în fața a milioane de telespectatori care acum știu că a fost o înscenare grotească, cu scop publicitar, procuratura neprimind decât două sesizări neconcludente; am înțeles că v-ați coborât la nivelul lui D. Dincă, dar acceptați să mergeți și mai jos, fraternizând cu masochiștii și bolnavii mintali, exploatați pentru o victorie politică «istorică»?); mai ziceți că Frontul – care are o adeziune populară masivă pe care nu o puteți ignora – nici nu este o mișcare politică, ci o «sectă atee», prima din lume (dumneavoastră, cei din GDS, să spuneți asta, dumneavoastră cei atât de sensibili la înrudiri masonice?); că demonstrația de la Universitate e «spontană», «spre deosebire de mitingurile FSN» (ca și cum lumea nu ar fi fost și la mitinguri și la Universitate – sau, poate, dv. nu dialogați cu românii, ci numai cu «comunitatea internațională» care nu are cum să vă verifice spusele); că marea masă a poporului e imbecilă alături de marea masă a intelectualității, numai dv., cei de la GDS, «vedeți clar» (ca dl. Rațiu) că în piață nu e o «turbulență», o «trepanație2 (trepanație înseamnă, d-le Stelian Tănase, «operație chirugicală ce vizează perforarea unui os»), ci «continuarea Revoluției»; în fine, vorbiți de «nerușinarea autorității de a continua să-i opreseze» (pe cei din piață), sfidându-ne cu cinism o dată în plus, căci în nici o țară liberă autoritatea nu ar fi acceptat prostituția politică din Piața Universității ; de fapt «golanii» asta așteaptă, să fie «opresați» pentru a avea justificare politică ca să se «revolte». Bănuim că dl. Mazilu le-a procurat deja sticlele incendiare.

Singura tentativă de a «argumenta» i-a aparținut tot d-lui Stelian Tănase: pentru a «demonstra» că Frontul nu e un partid de centru-stânga, asa cum afirmă el, a oferit nu temeiuri politologice – cum ați putea crede, iubite cititor – ci o motivație mult mai solidă: anume propoziția simplă «mă îndoiesc» ! Q.e.d.

În locul argumentelor s-a încercat, în schimb, uneori, o convingere emoțională, cum a fost aceea a domnului boem care se arată extaziat în fața «limbajului metaforei politice, strălucit reprezentată în Piața Universității» (Dumnezeule mare!). De aceea, acest amator al beției de cuvinte a și botezat, plin de candoare, locul : «Golania». Da, «Golania», cu portretul lui «Eminescu – golan».

Cam acesta e nivelul «elitei» intelectuale made in GDS. Cum poate fi totuși explicată această prăbușire? Să observăm că un intelectual poate da performanță pe un domeniu îngust, mulându-și, inevitabil unilateral, sensibilitatea și stilul de gândire, și, în compensare, să fie complet agramat într-un domeniu diferit. Totuși, el rămâne un intelectual atâta vreme cât nu e complet opac la acest domeniu complementar. În cazul apostolilor GDS, ei provin, de regulă, din zonele artei. A fost evidentă la toți cei vizionați absența intuiției și instrucției sociologice și politice, ceea ce poate genera adevărate catastrofe în cazul lansării acestora în arena politică. Violența cu care au vorbit, primitivismul incredibil al afirmațiilor, susținute doar printr-o vibrație a urii abia stăpânite, ne-au amintit ceva din vremurile tulburi ale Căpitanului, dar au arătat, în același timp, un lucru util: PE CINE NU TREBUIE SĂ VOTĂM.

Nu-i suficient să fii filozof pentru a fi păzit de apetituri tiranice. Filozoful Francis Bacon, ca lord cancelar, a patronat cea mai neumană guvernare. După unii interpreți, Socrate ar fi fost condamnat pentru că a simpatizat cu regimurile antidemocratice, într-o Atenă prea mândră de democrația ei. Da, totuși o Atenă copleșită de două ori de regimuri oligarhice. Și cine le erau conducătorii? Critias și Carmides, foști elevi ai lui Socrate și rude cu Platon.

P.S. A urmat acestei emisiuni TV un penibil apel către C.P.U.N. al unui alt intelectual, dl. Marin Mincu, colaborator al «RL», care a demonstrat că nici nu am intrat bine în democrație și patologia politică înflorește. Dl. Mincu cerea forului legislativ pur și simplu să dea peste cap legea electorală – cu propuneri concrete. O singură nedumerire avem: de ce nu ați făcut asta, d-le Mincu, în lunile în care s-a dezbătut legea? Vă informăm că acum suntem la o lună după adoptarea ei!”

Sursa: „Azi”, 13 mai 1990, p. 1, 2.

[Mădălina Florentina Sandu]