,,Manifestanții adunați în fața Teatrului National sunt convinși că fac un lucru extraordinar. Li se citește pe chip mândria de a urla de o săptămână încoace, de a sfida nu numai un oraș ci o întreagă țară cuminte. Mulți se întreabă cum de mai au resurse, energie. La aceasta se cuvine să facem precizarea că dumnealor «lucrează» în schimburi și dimineața, oameni grijulii le descarcă micul dejun din mașini. Și «liderii» fac cu rândul. Își mai împrospătează trupa cu câte un «maltratat» de către poliție.
Joi, pe aceleași trepte de pe care vorbește vajnica luptătoare, sta cu ochii în patru un bărbat tânăr, în costum gri, figura de revoluționar înnăscut, care, la mitingul P.N.Ț din 22 aprilie se afla la tribună în chip de «gorilă» a domnului Coposu. Acum (ce-o mai însemna și asta?) poartă la gât o sfoară care are atârnați covrigei (resurse energetice!). Manifestanții se distrează și ei cum pot. Și-au pus în piept ecusoane pe care scrie «Golan». Astfel, sunt «golani» de tot felul: șefi, manipulați, independenți, sadici, licențiați, minori și chiar…răgușiți. Să ne fie iertat, dar unii dintre ei chiar se străduiesc să li se potrivească de minune acea etichetă. Mai grav ni se pare că anumiți «golani» adulți și-au adus în cârcă pruncii cărora le-au lipit același ecuson… Copiilor le place, râd, bat din palme dar ce-și vor aminti ei din toate acestea mai târziu?
Universitatea, lăcaș de cultură, unde se mai desfășoară încă seminarii și cursuri, cu toata gălăgia de sub ferestre, a devenit un imens panou de afișaj. Pe fațada ei se lăfăie o pânză imensă cu punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, încadrată revoltător de portretele lui Mihai Eminescu. Laolaltă cu lumânările ce pâlpâie palid în memoria morților stau caricaturi hidoase, lozinci provocatoare, insulte la adresa domnilor Iliescu și Roman. Pe zi ce trece, ei cresc în virulență. Cea mai reprezentativă ni se pare amenințarea «Iliescu nu mai apuci alegerile», care ne oferă o foarte clară imagine despre spiritul «pașnic» și «pro»-democratic în care se desfășoară mitingul.
La ora 18 stația e pusă în funcțiune și, în balcon, apar șefii «en-titre». Domnul Rădulescu e spălat și pus la patru ace. Debitează cu vehemență niște inepții ce depășesc cu mult statura dumnealui. Astfel, este sigur că «va scoate pe Iliescu și pe Roman din istorie și-i va arunca în obscuritatea din care au venit». Pe la tribuna improvizată se mai perindă niște «reprezentanți ai studenților» printre care numitul Munteanu pe post de prezentator glumeț. Alocuțiunile vorbitorilor sunt întrerupte de scandările obișnuite «Jos Iliescu», «Jos F.S.N.», «Jos comunismul» și… «O țară de golani». De fapt și Universitatea a primit o firmă nouă: «Facultate de golani». Nu știm în ce măsură colegii celor din Liga studenților sunt de acord cu eticheta primită.
Ne pare extrem de rău că, răbdarea fiindu-ne pusă la grea încercare, am părăsit piața pentru o bucată de timp și am pierdut intervenția domnului Stelian Tănase, directorul reviste «22», mândru că a fost atacat în «ziarul comunist» AZI. Îi promitem că de acum înainte nu-i vom mai făcea această onoare. Suntem curioși doar să aflam cum va reuși Grupul pentru Dialog Social să «medieze» între guvern și manifestanți, când oameni de-ai săi incită la violență în piață, discreditând bunele intenții, poate, ale intelectualilor de valoare din acest grup. Sau această ofertă împăciuitoare pe care am auzit-o la televizor este o aparență, ca și declarația domnului Cîmpeanu care când va fi președinte, «va acționa pentru armonizarea forțelor politice din țară» – dar când a avut efectiv posibilitatea să o facă, în aceste zile, a șters-o americănește.
Dialogul cu manifestanții, în ansamblu, nu pare posibil dacă li se inoculează permanent otrava minciunii și urii și sunt dispuși să creadă dinainte orice. Liderii lor nu credem că au interesul s-o facă, deoarece scopul este acela de a întreține permanent focul provocărilor.
Propun, din grijă pentru manifestanți, ca P.N.Ț.-c.d. să sporească onorariile, să acorde cel puțin un «spor de periclitate» fiindcă, așa cum susțin, «politia a intervenit cu brutalitate» (în treacăt fie spus, de vreo trei zile nu mai vezi picior de polițist în zonă), să facă asigurări pe viață membrilor P.N.Ț.-c.d. aflați în piață, să aducă în loc de țuică ceaiuri fierbinți și aspirine, deoarece mai și plouă, iar cei cazați sub cerul liber se pot trezi cu pneumonii, bronșite și răgușeli cronice.
Astăzi de dimineață, pe 27 aprilie, manifestația continuă. Până când?
R. CIOBANU”.
Sursa: „Azi”, 28 aprilie 1990, p. 2.
[Alexandru Cîță]
