„Deși am fost abonată la ziarul dumneavoastră și, în zilele de după revoluție, îl așteptam cu înfrigurare, îmi manifestam în fața colegilor admirația pentru Dl. PETRE MIHAI BĂCANU considerându-l curajos, obiectiv, realist, la sfârșitul lunii martie, dezamăgită de textele «dubioase», am renunțat la abonament. Rareori am mai citit din acest ziar unele articole pentru a-mi verifica de fapt decizia. Nu fac politică domnilor! Sunt realistă și obiectivă, «defecte» care mi-au făcut greutăți în fostul regim și care astăzi nu mă lasă să trec cu vederea calitatea articolelor apărute în 25 aprilie. Sunt stupefiată! Cum poate domnul Octavian Paler, pe care-l apreciam ca pe un intelectual cu orizonturi largi, să dea girul apariției unor asemenea articole pline de neadevăruri?
Cum poate dl. Petre M. Băcanu să semneze articolul «Intercontinental – istoria se repetă?» ?! Incredibil, repet și eu primul cuvânt scris de dânsul ! Nu a găsit în piața Universității nici un alt om căruia să-i fi aflat părerea în opoziție cu a celor pe care i-a citat? Chiar dl. Constantin Ginghină din Galați a venit la 5 dimineața în piața Universității să aprindă o lumânare? În care noapte, imediat după revoluție, tinerii sau mame îndoliate s-au mai rugat în drum blocând circulația? Chiar și din Caransebeș dl. Nicolae Gai a venit să plângă alături de mame? De ce după 4 luni de la revoluție? Cât de dimineață era? Bucureștenii încep serviciul dis-de-dimineață, n-a fost nici unul care să meargă la serviciu la acea oră? Cine a mai văzut polițiștii bătând oamenii în acea dimineață? Eu am fost la ora 7.00 la stația de metrou Batiște și luni, și marți. Marți chiar am fost revoltată de tinerii polițiști, pe care i-am dorit apărători ai ordinii publice, stăteau cuminți lângă ziduri, relaxați, admirând «peisajul» care bloca strada, bunul tuturor bucureștenilor și chiar al tuturor celor din țară care vin sa vadă Capitala. Cine are dreptul să afecteze libertatea oamenilor de a circula pe drumurile publice? Ei, cei care propovăduiesc libertatea, ei, cei care vorbesc despre drepturile omului? Ei baricadează străzile?
I-o fi fost noaptea de 23/24 domnului ing. Vasile Borș un sfetnic bun care l-a scos în stradă să-și recapete cele două drepturi elementare? Cred că a fost atât de nedormit încât a văzut înzecit numărul manifestanților! Din 6-7 mii au rămas peste noapte doar 100? Consecvență serioasă! Cum a putut aprecia în 5 minute și număra pe cei 1000 de polițiști de pe toate străzile din jur. Fantastic! Dumneavoastră l-ați crezut, domnule Petre Mihai Băcanu? Eu nu! Și poate ca mine mulți! Chiar din Ploiești a venit tânărul Octavian Drăgoi în 24 aprilie să-și exprime părerea în legătură cu «represiunea». Cum de i-ați întâlnit numai pe aceștia, domnule redactor P.M.B.? «Incredibil»! De la ziarul dumneavoastră nici un ziarist n-a întâlnit pe cineva care sa condamne mitingul, neanunțat, zgomotos, care a sădit neliniște in inimile a zeci de mii de bucureșteni? Sper ca opinia publică să nu tacă! Cum poate dl. Ioan Marcovici să scrie povestea științifico-fantastică a puștiului de 10 ani căruia i-ar fi zgâriat pieptul sârma ghimpată de pe bocancii polițiștilor? Nu i se pare că rândurile descriu scene ireale, ficțiuni ale unor doritori de eroism sperat într-o a doua revoluție, cu care am fost amenințați mereu în ultima vreme? În 4 luni, dacă stăm bine și ne gândim, era să avem vreo 5-6 revoluții! Decât să muncim, mai bine stăm la «Intercontinental» să ne bronzam ca manifestanți sau ca observatori, fiindcă revoluțiile ne aduc de mâncare de peste hotare!
Dar până când?
Cine sunt cei care-și permit să lipsească de la lucru neluându-și integral salariul?
Domnule Virgil Lazăr, nu vă interesează și alte afișe, ale altor partide? V-aș sugera un afiș al P.N.L. care, deși a participat la votarea legii electorale, și-a revizuit punctul de vedere, cam tardiv, și se proclama de acord cu punctul 8 din Proclamația de la Timișoara, cel care de fapt a pus în mișcare pe acești pseudo-revoluționari.
Domnule Paul Gheorghiu, în articolul «Televiziunea Română Liberă s-a decis» n-ați greșit numărătoarea cu două zerouri și nici aprecierea sutelor de mii, care au ascultat o clipă și l-au aplaudat pe «muncitorul» Dincă Dumitru? Pe cei care l-au huiduit nu i-ați auzit. Meseria pe care o practicați la ora actuală nu vă putea împiedica să vedeți obiectiv, dacă este […] pentru care ați fost instruit!
Aveți dreptate, cunună de spini i-au pus acestui popor toți cei instigă la dezordine, la neliniște. Toți cei care vor să impună unui popor punctul de vedere al câtorva sute și toți acei care prin scrisul lor ca și dumneavoastră ațâțați spiritele, falsificați adevărul și priviți lucruri cu «ochelari de cal» prin prisma unor interese politice, deși declarați că nu faceți politică.
Ce să-i faci!? «Șarpele când i se face să moară iese în drum», cum spune românul.
Și cred că menirea presei, înainte de toate, ar fi tocmai asta; să facă transparente alternativele viabile, să ofere șansa confruntărilor de opinii, iar nu să colporteze neadevăruri și etichetarea oamenilor.
Mia Vasiliu”.
Sursa: „Azi”, 28 aprilie 1990, p. 2.
[Alexandru Cîță]
