„Timp de patru luni de zile am urmărit – de cele mai multe ori din interior – mitingurile bucureștene, fiind frapat de tăria cu care manifestanții își făceau cunoscute opiniile și doleanțele. S-a strigat cu putere și din tot sufletul: «JOS COMUNISMUL». Mai apoi (nu mult mai târziu) «JOS NEOCOMUNISMUL», «JOS FSN», «JOS ILIESCU», însoțite de o panoplie de lozinci a căror esență și adresă demonstrează încă o dată (dacă mai era nevoie) că suntem mulți, dar nu proști.
Antitetic, mi-am reamintit imaginile pe care fosta TVR (sau «bulgarii») ni le prezenta de la marșuri, mitinguri și adunări din țări occidentale sau foste comuniste. Se mărșăluia, de obicei, în liniște, cu copii în cârcă, cu lozinci. Oamenii nu strigau [text indescrifrabil] fără angoasa unei agresiuni sau provocări.
De ce aceste diferențe de manifestări? Și noi avem o democrație, plăpândă, controversată, dar totuși democrație, având în bază un dialog (chiar controversă) de idei. Dar un vacarm de mii de glasuri poate fi un dialog? Să aibă oare dreptate aceia care etichetează pe manifestanți drept elemente destabilizatoare, anarhice?
NU! Ședința C.P.U.N. din 24 aprilie, cuvântul domnului Iliescu au făcut lumină. Răspunsul era simplu, banal: într-o democrație reală, autoritățile nu lasă «să fiarbă în suc propriu» mii de oameni, indiferent cine ar fi ei, indiferent de doleanțele lor. La noi, originalitatea democrației de tip F.S.N. ne obligă să strigăm, nu dintr-un spirit balcanic amestecat cu temperament latin, ci din nevoia de a ne face auziți și băgați în seamă. Strigând «JOS CEAUȘESCU», în noaptea de 21 decembrie nu ne-a mai fost frică, am devenit solidari.
Acum, nu ne mai este frică și strigăm – până răgușim – disperarea unei dramatice mistificări a Revoluției. A fost (și este) o revoluție anticomunistă, chiar dacă mulți nomenclaturiști și profitorii lor apropiați regretă defunctul sistem, cu corupția și avantajele «de clasă». Acești foști-actuali nomenclaturiști sunt acum dispuși, în clemența lor, să lase GOLANII să stea în piața Universității, până se vor plictisi. Cum să coboare zeii din Olimp între HULIGANII muncitori, studenți, intelectuali, care cer dispariția comunismului și a structurilor sale, nu prin vorbe și promisiuni electorale, ci prin fapte?
Domnule Ion Iliescu, cu temeinicele cunoștințe pe care le aveți, știți cu siguranță că în orice societate există contradicții care, dacă nu sunt rezolvate, se adâncesc și devin antagonice. Formarea Alianței Naționale pentru Proclamația de la Timișoara, solidară cu GOLANII din București, poate vă face să reflectați la pasivitatea pe care o adoptați. Încercarea de influențare a opiniei publice prin intermediul RTVR-L (care exprimă îngrijorarea și nemulțumirea unor largi categorii: de la guvernanți la gospodine, trecând prin Valea Jiului și alte orașe, acuzând de anarhie, destabilizare, tulburarea liniștii…) este o metodă perimată și de moment, care amintește de încercările disperate ale lui Ceaușescu din 20 decembrie: muncitorii din marile întreprinderi erau puși să condamne, cu mânie proletară, huliganii Timișoarei. Sistemul este același și funcționează. Aceleași categorii ridică problema reprezentativității și a dreptului de a vorbi în numele poporului. Este adevărat, din 21 decembrie, nici un grup nu se mai poate erija în poporul român decât cu riscul instaurării unei dictaturi a muncitorilor mineri, a țăranilor cooperativi, a actorilor de film… Nici participanții la mitingurile FSN, PNȚ-cd, sau alte adunări, nu reprezintă poporul român, ci doar o voce din miile de vocii care, prin Revoluție și-au câștigat dreptul la diversitate.
Și, apropos de reprezentativitatea celor câteva «sute de golani»: astăzi, axa Universitate-Timișoara are peste 3 (trei) milioane de aderenți, care cer amendarea legii electorale cu punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, garanție a caracterului anticomunist și ireversibil al Revoluției române. O cer împotriva tuturor celor care și-au abandonat meseriile pentru a menține și propovădui comunismul pe pământ românesc: activiștii de partid! Pentru a nu face din România prima țară din lume care a scăpat de comunism prin jertfă de sânge și riscă să redevină comunistă prin vot manipulat. Cât timp puteți ignora această a treia forță politică – strada – care acum reprezintă avangarda conștiinței românești, la care s-au raliat mulți dintre intelectualii de frunte ai neamului? Cum puteți ignora peste trei milioane de români în timp ce ne povestiți despre originalitatea viitoarei noastre democrații al cărei Președinte sperați să deveniți?
P.S. suntem curioși dacă partidele și independenții din CPUN care au aprobat legea electorală, cu un singur vot împotrivă, însumau, la acea dată, 3,5 milioane de membri. Tot apropos de reprezentativitate.
Radu Nicolau, GOLANˮ.
Sursa: „România liberă”, 5 mai 1990, p. 1, 3.
[Vlad Mihăilă]
