„Mișcarea independentă «Consiliul Național Alianța Poporului», având în componența sa participanți direcți la Revoluția anticomunistă din Decembrie 1989, a hotărât încă din primele zile după Revoluție de a se transforma în opoziție deschisă față de cei ce au preluat puterea. Membrii asociației, încă din primele zile ale lui ianuarie, prin marșuri și demonstrații pașnice, în Piața Victoriei și la televiziune, au protestat pașnic, dar ferm împotriva grupului de disidenți ceaușiști și vechea nomenclatură ce s-au declarat emanații ale Revoluției.

Revoluția începută de tineri în 16 Decembrie și dăruită de aceștia întregului popor, a fost acaparată de către o singură formațiune, Frontul Salvării Naționale, devenind prin alegerile de la 20 mai puterea totalitară în stat.

Demonstrația începută în 22 aprilie 1990 o considerăm continuarea idealurilor Revoluției: democrație-libertate-demnitate.

Hotărrea luată de «Alianța Națională pentru Proclamația de la Timișoara», la care s-au raliat și alte mișcări componente ale «Alianței» privind încetarea manifestației din Piața Universității o considerăm ca neloială.

Mișcarea independentă «Alianța poporului» hotărăște:

Atâta timp cât și în Piața Universității oamenii ce au declarat greva foamei, asumându-și riscul suprem ca idealul Revoluției să triumfe, vom rămâne alături de ei.

Considerăm hotărârea luată de noi ca un act de demnitate și unitate față de toți cei ce au fost alături de noi.

Așteptăm și adeziunea altor mișcări semnatare ale Proclamației la hotărârea luată de «Alianța poporului», considerănd-o ca un act istoric.

Consiliul Național Alianța Poporului”.

Sursa: „Dreptatea”, 27 mai 1990, p. 1.