Miner (substantiv masculin, provenit din limba franceză, mineur) = muncitor calificat care lucrează într-o exploatare minieră; lucrător în mină [3], [4], [5], [6], muncitor calificat care lucrează într-o mină [17], [19], [20]; băieș, minar, soldat care sapă mine [17], soldat care lucra la o mină [20].; mineriță = soție de miner; muncitoare calificată care lucrează în mină, mineră, băieșiță [17], [19].

Mineriadă (substantiv feminin) [2], [8]= denumire dată venirii repetate a minerilor din Valea Jiului la (spre) București după 1990 și acțiunilor lor reprobabile; acțiunea în forță de anihilare a opoziției [5]; denumire dată venirii repetate a minerilor din Valea Jiului la București în 1990 și 1991 și acțiunilor lor reprobabile [6]; Venirea brutală a minerilor în București, pentru a restabili „ordinea” prin violență sau pentru a răsturna un guvern (în anii 1990-91); prin extensiune, orice act de distrugere făcut de un „comando” în care nu participă neapărat minerii (din miner, după modelul cruciadă, olimpiadă) [9]; deplasare a minerilor din Valea Jiului, la București, în scop politic detabilizator, în primii ani de după Revoluția din 1989 [18], denumire pentru deplasarea minerilor, în număr mare și în mai multe rânduri, în cursul deceniului 9 al sec. XX în sau spre București, însoțită de acțiuni violente [19], (Denumire pentru) deplasarea în număr mare a minerilor din Valea Jiului în repetate rânduri, în cursul deceniului 9 al sec. 20, în sau spre București, însoțită de acțiuni violente [20].

Exemple de expresii cu „mineri” și „mineriade”: „Bătăi minerești” [10], „«Mineriada» albă aduce viscol și gripă”, „O mineriadă de catifea” [11], „partid «mineresc» proletar” [12], „«mineritul urban», o nouă formă a goanei după aur (reciclare de componente electronice pentru aur, 1 t = 150 gr.)” [13], „minerii-eroi” [14], „Mineriada, un război, «român contra român» declanșat de șeful statului [15], „Mineriada FNI (scandal legat de acțiunile păgubitoare ale FNI” [16].

Bibliografie:

1. Florin Marcu, Dicționar uzual de neologisme, București, 1997, p. 236.

2. ***, Marele dicționar ortografic al limbii române, București, Chișinău, 2007, p. 814.

3. Florin Marcu, Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române, București, 2001,p. 429.

4. Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, ed. a III-a, București, 1986, p. 687.

5. Florin Marcu, Marele dicționar de neologisme, București, 2000, p. 560.

6. Florin Marcu, Noul dicționar de neologisme, București, 1997, p. 923.

7. Florin Marcu, Mic dicționar ortografic și ortoepic al limbii române, București, 2002, p. 115.

8. Alexandru Metea, Dicționar ortografic esențial, Deva, 2008, p. 260.

9. Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, ed. a II-a, București, 1997, p. 154.

10. Maria Dumitrescu, Dicționar de cuvinte recente – D.C.R. -94, București, 2009, p.48.

11. Maria Dumitrescu, Dicționar de cuvinte recente – D.C.R. -99, București, 2000, p.64.

12. Maria Dumitrescu, Dicționar de cuvinte recente 2005, București, 2008, p. 96.

13. Maria Dumitrescu, Dicționar de cuvinte recente – D.C.R. 2008, București, 2008, p. 119.

14. Maria Dumitrescu, Dicționar de cuvinte recente, Pitești, 2011, p. 121.

15. Maria Dumitrescu, Dicționar de cuvinte recente: D.C.R. 2013, București, 2013, p. 180.

16. Maria Dumitrescu, Dicționar de cuvinte recente – D.C.R. 2000, Botoșani, 2000, p. 89.

17. ***, Micul dicționar academic, vol. III: Literele I-Pr, București, 2003, p. 571, 572.

18. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, București, 2006, p. 821.

19. ***, DEX – Dicționarul explicativ al limbii române, ed. a II-a, București, 2009, p. 655, 656.

20. Eugenia Dima (coord.), Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române, București, 2007, p. 1158.