Filosof, scriitor, eseist și traducător, Gabriel Liiceanu (n. 23 mai 1942, Râmnicu Vâlcea) este unul dintre intelectualii marcanți ai ultimelor decenii. Discipol al filosofului Constantin Noica, s-a remarcat prin publicarea „Jurnalului de la Păltiniș” (1983), volum al parcursului său formativ în care a explorat tema raportului maestru-discipol și a rezistenței prin cultură în universul totalitar comunist.
După absolvirea studiilor superioare în filosofie (1960-1965) și limbi clasice (1968-1973) și-a susținut teza de doctorat în filosofie cu titlul „Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii” (1976). Între 1965 și 1975 a lucrat ca cercetător în cadrul în cadrul Institutului de Filosofie, iar între 1975 și 1989 în cadrul Institutului de Istorie a Artei. A fost bursier al Fundației Alexander von Humboldt (1982-1984).
După căderea comunismului a devenit director al Editurii Humanitas, instituție creată prin reorganizarea Editurii Politice. Din 1992 este profesorul în cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București. Între 1996 și 2006 a fost președinte al Asociației Editorilor din România (AER).
Opera sa filosofică, eseistică și literară se întinde în paginile a zeci de volume, articole științifice și articole de presă. A fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler (2006) și ofițer (2012), primind distincții și din partea Franței, Germaniei și Italiei.
La 30 decembrie 1989, filosoful va publica „Apel către lichele”, unul dintre cele mai cunoscute texte îndreptate împotriva figurilor politice care preluaseră puterea statală după uciderea cuplului Ceaușescu. Prin apelul său, Gabriel Liiceanu atrăgea atenția asupra eforturilor foștilor membri ai Partidului Comunist de a regrupa și a deturna sensul democratic al revoluției anticomuniste, constituindu-se ca una dintre primele voci ale intelectualității critice față de discursul oficial al noii puteri.
De-a lungul primei jumătăți a anului 1990, Gabriel Liiceanu s-a poziționat împotriva acțiunilor și abuzurilor autorităților prin articole, interviuri și eseuri și ca membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS). Filosoful este unul dintre semnatarii „Protestului intelectualilor români” citit în Piața Universității la 1 mai 1990.
„Lăsați o respirație mai lungă între ultimul omagiu pe care l-ați scris, între ultima ședință în care v-ați exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceaușescu la cel de al XIV-lea Congres și adeziunea grăbită pe care ați venit să v-o dați în zilele în care timișorenii nu terminaseră să-și îngroape morții și în care sângele de pe bulevardul Magheru și din Piața Palatului nu se zvântase încă” (Apel către lichele, ed. IV, București, Editura Humanitas, 2012, p. 11).
.
Gabriel Liiceanu (al doilea din stânga)
[Vlad Mihăilă]
