„Singurul spațiu de puritate și lumină al Bucureștiului, întreținut zilnic cu puterea credinței în libertate este «Zona Liberă de Neocomunism». Nu este un «loc unde se întâmplă nimic», ci este locul unde se întâmplă zilnic, de 43 de zile, jertfirea inimilor întru speranță. Ziua de mâine e cu atât mai așteptată, pentru că această jertfire produce, poate paradoxal, bucurie. Bucurie a lucrului bine făcut, a stării de veghe continuă, a credinței că mâine vom fi puțin mai liberi decât azi, că mâine, poate, ușile închise și nesimțitoare ale inimilor celorlalți români (care n-au trecut nici măcar o dată, nici măcar din curiozitate prin «Golania») se vor deschide și vor lăsa să pătrundă înlăuntrul lor ADEVĂRUL despre decembrie.

ADEVĂRUL despre ce mare și groaznică minciună se poate ascunde în spatele unui zâmbet. ADEVĂRUL despre acei copii care, păcat, au murit fără folos și care au tras un semnal de alarmă pentru conștiințele noastre.

Golanii vă roagă: Deschideți ochii!

Privirile uimite ale răniților Timișoarei, Bucureștiului, Clujului, Sibiului și multor și multor orașe românești nu înțeleg ce se întâmplă și se întreabă, uitându-se la noi: Oare a fost degeaba?

Trebuie să reînvățăm că suntem o mare familie!

Trebuie să-l obligăm pe domnul Iliescu să-i pedepsească pe criminali.

Marșul tăcerii

Este a treia zi de când se pornește seară de seară un marș prin București, care are drept scop deșteptarea fiecărei conștiințe. Un marș născut din nevoia de unitate, atât de necesară în momentul de față, când poporul român s-a trezit rupt și dezbinat, contrar voinței sale. Și pentru asta trebuie să mulțumim «rodniciei» activității depuse depuse de Televiziunea Româna, timp de 3 luni.

Sub drapele îndoliate și sub pancartele; «Asociația 16-21 decembrie» și «Alianța poporului», câteva sute de oameni încrezători și fermi pornesc de la kilometrul 0 al democrației – Piața Universității – spre diferite «puncte nevralgice» ale Bucureștiului.

În fața Ambasadei Americane manifestanții adresează un strigăt de avertizare «S.O.S. România!». Am fost mințiți, înșelați. Nu credeți în promisiunile dulcege și fără o bază solidă ale conducerii actuale a țării. România nu este democratică și nici liberă. Sunt 14 oamnei care protestează prin greva foamei, gata să-și dea viața și nu sunt băgați în seamă. În care țară democratică nu este ascultat, măcar, un protest, ci total ignorat?

Urmează traseul Piața Romană, Televiziune, Ambasada Sovietică, Piața Palatului, Piața Universității. «Nu plecăm acasă / Morții nu se lasă!», «Cinste lor, eroilor!» alături de «Jos nomenclatura», «Jos Iliescu», «Yalta, Malta», «Nu vrem altă dictatură», «Ieri Ceaușescu, astăzi Iliescu», sunt cuvintele care încălzesc inimile și exprimă voința de nezdruncinat și speranța în VICTORIE, în RENAȘTERE NAȚIONALĂ.

În fața Televiziunii Române, dl. Eugen Grigore îi face invitația domnului director Emanuel Valeriu de a veni în Piața Universității pentru a lua acea casetă despre care dumnealui spusese că nu există și a o prezenta pe post. «Nu mai mințiți!». Ați dezbinat și ați dezinformat acest popor! Aveți curajul de a veni în Piață! În decembrie ne-ați chemat de la C.C. la Televiziune pentru a o apăra, adică a vă apăra. Și am venit. Acum este rândul nostru să vă chemăm, ca să vă arătăm adevărul: «Ați mințit poporul / Cu televizorul!»

Genunchii n-au uitat să se plece, ochii n-au uitat să lăcrimeze, inimile s-au uitat, totuși, să se roage pentru odihna adormiților noștri, eroii sângerosului decembrie. Se păstrează momente de reculegere și de rugăciune la fiecare monument – semn al scurgerii în moarte a unei vieți. Dovadă că n-am uitat! Noi suntem cei care ținem minte și vrem să readucem în minte tuturor ceea ce fiecare a văzut, a auzit, a simțit, a trăit în decembrie.

S.O.S. umanitate!

Din ziua de sâmbătă, 2 iunie 1990, celor 13 persoane protestatare din Piața Universității, care fac greva foamei, unică în țara noastră, li s-au adăugat alte trei persoane: DUMITRU CERCELARU – pompier, IOAN GROSU – reactor, ION OVIDIU DAMIAN – constructor.

Argumentele acestei ultime forme de protest sunt exprimate cu convingere și hotărâre. Domnul Ioan Grosu: «Un protest de televiziune privat rezolvă multe din revendicările manifestanților din Piața Universității». Domnul Ioan Ovidiu Damian: «Este esențial să realizăm eradicarea completă a vechilor structuri comuniste. Acesta este obiectul declarării grevei foamei, precum și aprobarea unui post de televiziune privat. Adresez tuturor adevăraților români o invitație la solidaritate cu noi».

Buletin medical (2.06.1990)

Grupul de medici care asistă pre greviștii foamei din Piața Universității, comunică:

1. În observația noastră sunt 13 persoane. Există tendința de venire a unor noi greviști.
2. Toți greviștii au corpi cetonici în urină.
3. Curba ponderală este în continuă scădere, recordul fiind deținut de domnul Lungu Dănuț, care a pierdut 24 de kilograme în 29 de zile.
4. A fost necesară internarea în spital pentru a doua oară în 30 de zile a doamnei Cobzaru Purice Dorina care prezenta stare confuzională, tulburări de echilibru ca semne de hipervitaminoză B1 și emanciere avansată, perturbări pe fondul cărora a făcut o afecțiune intercurentă.
5. Crucea Roșie a reluat aprovizionarea cu apă minerală, după o întrerupere de 24 de ore.

Grupul de medici a început să resimtă dilema deontologică rezultată din acordul de la Geneva din 1948, ce stipulează cel mai mare respect pentru viața umană, adică certitudinea terapeutică foarte activă și declarația de la Tokyo din 1975, care cere respectul total al voinței individului ce semnifică un minimum de intervenție (doctor Camelia Doru, doctor Dragoș Nicolescu)ˮ.

Sursa; „Dreptatea”, 5 iunie 1990, p. 1, 4.

[Andrei Neacu]