„Ora 5.30. Un grup de 5 reporteri de la Daily Mail și Associated Press însoțiți de un tânăr interpret cu nume abia șoptit. Bogdan Valentin Lepădatu (aproximativ) solicitată la Spitalul de urgență o conferință de presă. Îl primește dl. director dr. Ciută Mihai, făcând un efort de a-și rupe câteva minute din foarte prețiosul, acum, timp. Date: până la ora 8,00 – 14 iunie a.c. – 134 prezentați, internați 30, decedat unul. Diverse tipuri de leziuni – cap, față, torace, abdomen etc., tipul de gravitate a cazurilor – mediu, vârste – 15-60 ani, pe sex – 1 femeie, restul bărbați. Locurile de unde au fost aduși răniții: Piața Universității cu toată zona limitrofă, sedii de partide, Televiziune. Profesiuni: fără ocupație, studenți, elevi, muncitori.

Reporterii străini solicită să-l vadă pe Marian Munteanu, internat de dimineață. Pentru filmări și fotografiere este permisă intrarea pentru câteva minute în: Reanimare. Ortopedie 2, 3, 4. Se solicită pentru început. Reanimarea. Acolo, în al 4-lea pat de la ușă dormea Marian Munteanu. «Sub efectul perfuziilor și tranchilizantelor», precizează șeful secției. Se filmează. Blițurile aparatelor ne orbesc. Marian Munteanu doarme. Reporterii sunt sfătuiți să nu-l trezească. O face singur. Declară cu glas stins, reluând fragmente din discurile sale nocturne că «suntem victimele dictaturii comuniste, de 6 luni încoace suntem mințiți… etc. etc.». Reporterii părăsesc salonul, interpretul cade aproape, este așezat pe un scaun, își revine. Se repede înapoi în salon și îl îmbrățișează pe bolnav. Reporterii sunt conduși pe un coridor către secția Ortopedie. Coridorul face un cot, reporterii o rup însă la fugă pe scări. Însoțitoarea din partea spitalului îi caută. Nu i-a mai interesat nimic. De altfel, au părăsit urgent spitalul ca să nu se «învechească» bucata de pâine azvârlită de liderul Pieței. (A.P.)”.

Sursa: „Adevărul”, 15 iunie 1990, p. 1.

[Vlad Mihăilă]