Sfârșitul Fenomenului Piața Universității printr-o acțiune violentă a fost decis cu mai multe zile înainte de Mineriada din 13-15 iunie 1990, însă o zi-cheie a fost cea de 12 iunie 1990. Iată cum a fost descrisă această zi în mai multe lucrări din ultimii ani:

„12 iun. Generalul-maior Corneliu Diamandescu, minsitru-adjunct de interne, informează că n-au avut loc incidente în Piața Victoriei și n-au fost operate arestări. Pe postul de televiziune se anunță molestarea unui ofițer de poliție căruia i s-au smuls epoleții.

– La Palatul Victoria are loc o ședință în care se hotărăște lichidarea demonstrației din Piața Universității. SRI, armata, poliția primesc ordine în acest sens (Petre Roman mărturisește: «[…] la sesizarea Procuraturii, am ordonat deci poliției să curețe Piața Universității. Nu era, în ochii mei, decât o banală și legitimă operație de menținere a ordinii». Postul de televiziune prezintă un Comunicat al Procuraturii care legitimează poliția să degajeze Piața Universității”.

Sursa: Domnița Ștefănescu, Cinci ani din istoria României: o cronologie a evenimentelor: decembrie 1989 – decembrie 1994, București, 1995, p. 79.

„12 iun. La Palatul Victoria are loc o ședință în care se hotărăște lichidarea demonstrației din Piața Universității. SRI, Armata, Poliția primesc ordine în acest sens. Postul de televiziune prezintă un Comunicat al Procuraturii care legitimează Poliția să degajeze Piața Universității”.

Sursa: Domnița Ștefănescu, Unsprezece ani din istoria României: o cronologie a evenimentelor: decembrie 1989 – decembrie 2000, București, 2011, p. 82.

„12 iunie. Guvernul hotărăște lichidarea prin forță a demonstrației din Piața Universității, care a continuat prin contestarea rezultatelor electorale”.

Sursa: Stan Stoica, România după 1989. O istorie cronologică, București, 2007, p. 32.

„Comunicatul Procuraturii din 12 iunie, prin care se avertiza asupra «pericolului» pe care îl prezenta campusul greviștilor foamei, a fost interpretat – corect, cum s-a văzut ulterior – ca un preludiu al violențelor ce urmau să vină. În consecință, unii greviști ai foamei au părăsit zona, mergând fie acasă, fie la prieteni”.

Sursa: Victor Bârsan, Mineriada din iunie, București, 2015, p. 33.