5 noiembrie 1956…

Cer închis, plumburiu. Stropi reci de ploaie mă însoțeau în drumul spre Piața Universității.

Pe strada E. Quinet, camioane «Molotov» și sub prelate ostași cu armele pregătite; aceleași camioane și pe strada Academiei și lângă Biserica Rusă.

Lucarnele clădirilor ce înconjurau piața aveau geamurile deschise și țevile mitralierelor vizau caldarâmul.

Acolo unde noi trebuia să fim pentru a striga «Jos comunismul» pentru prima dată după 1946.

Am fost acolo! Ții minte clipele acelea Gina Florescu? Dar tu Paul Goma? Dar tu Mircea Petrișor, Radu Gabrea, P. Andronescu și Adrian Cristea? Dar voi colegii mei Florin Caba, Radu Surdulescu, Dan Rusietski, Aurel Moldoveanu, D. Stavarache, V. Trifu, Mircea Tatos, Paul Mitroi, Mihai Stănescu, Mihai Busuioc?

Și voi Horia Popescu, B. Stoica, A. Tătaru, Petre Gheorghe, Horia Florian Popescu, Remus Petcu, M. Serdaru, C. Iliescu, Costel Dumitru, Mihai Rădulescu, T. Lupaș?

Și dincolo de zările acestei lumi vă amintiți și voi Al. Ivasiuc și Alex. Mălinescu? Și atâția alții…

În seara aceleiași zile a început calvarul nostru – anchete, bătăi, procese, închisori, domicilii obligatorii în Bărăgan…

Ani și ani de lacrimi și speranță!

… 21 decembrie 1989

În Piața Universității copiii noștri, minunații tineri ai nopții de foc au spălat cu sângele lor rușinea a 43 de ani de umilință, teroare și întuneric.

Și acum seară de seară, alături de cei mulți stăm umăr la umăr.

Copii și părinți, tineri și vârstnici.

Nu mai suntem singuri!

6.000.000 de semnături pentru deșteptarea țării contra comunismului ce ne amenință viitorul!

«Jos comunismul» – și cântăm libertatea la care nu vom renunța niciodată!

Cu greu îmi stăpânesc emoția ce-mi inundă inima.

Mângâi cu privirea profilul fiului meu.

Și-n flacăra-i din ochi văd zbuciumul și fermitatea hotărârii!

Puntea dintre generații e trainică și vie! Și dătătoare de speranță pentru ziua de mâine!

În Piața Universității sunt mândru că-s ROMÂN!

Alexandru DINCĂ”.

Sursa: „Viitorul”, 15 mai 1990, p. 1.

[Vlad Mihăilă]