„De data aceasta lucrurile sunt clare. Noul regim român este ceea ce suspectau cei mai pesimiști dintre noi, adică o dictatură marxistă gata de orice, pentru a se crampona de o putere pe care a cucerit-o prin impostură. Imaginile sosite de la București sunt înspăimântătoare. Iliescu a dat drumul pe străzi la hoarde de exaltați care, beți de ură au început o vânătoare de oameni cu o brutalitate uluitoare. Trebuia să bați, să lovești, să bagi frica în populație, s-o faci să înțeleagă că sărbătoarea libertății în care a crezut un moment a luat într-adevăr sfârșit. Desigur că există două feluri de a privi actualele evenimente din România. Iliescu a fost ales cu 85% din sufragii, apoi ni se poate spune că rare sunt regimurile care tolerează la infinit manifestații în marile piețe ale capitalelor lor, cum ar fi această Piață a Universității care a sfârșit prin a semăna cu Piața Tien An Men. Putem însă privi ce se petrece în România cu ochiul realismului. Acum se știe. Am asistat aici la una dintre cele mai mari escrocherii politice ale epocii noastre. Desigur, mai întâi, a fost o revoluție populară contra dictaturii unui nebun: Ceaușescu, dar și împotriva marxismului. Aceasta a fost autentică. Apoi însă totul nu a fost decât minciună, impostură și înscenări odioase, simulacre de procese, executări în grabă, fals genocid și acapararea puterii de către o echipă pretins democrată. Comuniști veritabili, înlăturați pentru că se aflau în solda Moscovei se transformă ca prin minune în apărători ai libertății. Poporul român, de abia deșteptat după ani de opresiune, a fost înșelat. Bucuros dar naiv, el a crezut ce-i povesteau staliniștii prost deghizați. Alegerile au fost o farsă sinistră prin care acești staliniști deghizați în democrați s-au făcut aleși în numele libertății. Foarte repede, intelectualii, studenții și cei mai puțin naivi au înțeles că sunt păcăliți. Au vrut s-o spună, dar era târziu. Astfel în dimineața aceasta lumea din afară a înțeles și ea că a fost înșelată de revoluția românî. Impostura a luat sfârșit.

«Cotidien du Paris»

Cadavre în dulapuri, ceea ce înseamnă că nu ai conștiință curată. Dulapurile lui Iliescu sunt pline de cadavre, șmecherii, compromisuri, minciuni, impostură și crime care i-au permis să acapareze puterea. Chiar dacă le pune două lacate, ele se umflă și explodează. Este ceea ce s-a întâmplat joi și nu va întârzia să se mai întâmple. El este prizonierul celor care i-au organizat victoria, mult prea mare pentru a fi ales cinstit. Astăzi toată lumea îi cere socoteală. Mai întâi tineretul, din rândurile căruia mulți au căzut în decembrie și căruia Iliescu i-a subtilizat revoluția pentru instalarea propriului său regim compromis. În numele martirilor, studenții de la București își manifestau opoziția. Iliescu a lăsat să se tragă, adăugând morți la alți morți.

Probabil că nu este decât începutul unei escalade ucigașe. Apoi toți acei care i-au facilitat ascensiunea sau îi asigură puterea. Astfel, el a repus în șa securitatea care a știut să-i aranjeze prin propagandă, teroare și înșelăciune un triumf electoral ca în bunele vechi vremuri ale «geniului Carpaților». Un zel fără îndoială exagerat, dar care își cere acum răsplata. Trebuia într-un fel sau altul să depinzi de voința zbirilor lui Ceaușescu. Aceeași problemă cu fostul partid comunist protejat cu grijă în schimbul discretei sale colaborări. Foștii nomenclaturiști intenționează însă să-și mențină obiceiurile lor de satrapi. În ce privește armata, ea a fost absolvită de vina așa-numitelor genocide de la Timișoara și București, în schimbul adeziunii ei la noua putere. De fapt, este vorba de un contract de mafioți a căror solidaritate depinde exclusiv de cea a nașului. În timpul campaniei electorale, Iliescu și Frontul au povestit țăranilor că, dacă opoziția câștigă, boierii vor veni pentru a-și lua pământurile. Muncitorilor li s-a spus că uzinele vor fi luate de capitaliștii americani și îi vor lăsa fără lucru. Odată cu trecerea pericolului, pământurile sunt neglijate, iar în uzină muncitorii nu se omoară cu munca. Mulțumesc, domnule Iliescu, dar dacă nu se prea mai muncește, se poate folosi disponibilitatea unor oameni pentru apărarea unui regim care le oferă atâtea avantaje. Este ceea ce s-a întâmplat joi, când minerii din Valea Jiului, al căror salariu a fost triplat din decembrie încoace, au venit pentru așa-zisa restabilire a ordinii în București, la apelul ce vor avea mâine? În aceste condiții reformele economice și sociale pe care Frontul le anunțase pentru scoaterea țării din impas sunt sortite eșecului. Nicio liberalizare nu se poate săvârști în condițiile structurilor reconstituie ale totalitarismului. Pentru că din noapte de joi spre vineri nu mai există o opoziție în România, nici măcar acel embrion de opoziție care erau partidele politice. În orice caz sediile lor sunt ca și inexistente, căci au fost total distruse. Mai grav, ruptura este totală între regim și tineretul studențesc. Iliescu a frânt viitorul țării pentru a se menține la putere. În ce-l privește pe primul-ministru Petre Roman, piciorul său a alunecat în sângele studenților. Ca de obicei, încearcă să se disculpe prin demiterea ministrului de Interne. Dar nimeni nu se lasă păcălit. Burdușit de minciuni, regimul a dat înapoi la punctul său de plecare care a fost sfârșitul domniei lui Ceaușescu. Și lui i se rezervă aceeași soartă, căci o astfel de domnie nu mai este posibilă în Europa zileleor noastre. O lună după triumful său, Iliescu este confruntat cu alegerea între demisie și război civil. Dar probabil că armata va decide în locul său”.

Sursa: „Dreptatea”, 22 iunie 1990, p. 4.