„Vă scriu această scrisoare în virtutea faptului că am mai avut și am pentru poeta și omul Ana Blandiana o stimă deosebită. V-am apreciat întotdeauna farmecul, gingășia și feminitatea pe care le degajă ființa dv.

După ce v-am văzut în seara zilei de 3 mai 1990 – la Actualități – luând cuvântul în Piața Universității, mă încearcă însă o cumplită dezamăgire.

Doamnă Blandiana, eu lucrez într-o întreprindere (SUVEICA – București), am un copil pe care mi-l cresc singură, nu am fost membră de partid, nu am și nu am avut funcții de răspundere. Consider o adevărată jignire etichetarea «naivi». Nu mă jignește apelativul de «modest», deoarece asta o consider o calitate a poporului român, dar … «naivi» doamnă? Din naivitate s-a produs explozia revoluției?

Revoluția nu au făcut-o cei din Piața Universității, decât o foarte mică parte din ei. Cunosc foarte multe persoane care în timpul revoluției mureau de frică în casă, nu deschideau nici măcar ușa și acum ies în Piața Universității. Probabil doresc să devină revoluționari. Printre ei sunt chiar propagandiștii P.C.R. (foști). Eu nu sunt împotriva opiniei proprii și a criticii. Fiecare are dreptul să-și spună opinia, dar, nu cu insulte și injurii, mai ales, că toate acestea se petrecu sub ochii lui Eminescu atârnat pe zidurile Universității, între instituții ca Universitatea și Arhitectura – care presupun cultură, civilizație, moralitate – și Hotel Intercontinental unde sunt atâția străini. Știți cum suntem văzuți în Occident? De ce oare?

Sunt scandalizată efectiv de etichetarea de «naivi» pe care ne-o puneți! Pentru ce? Pentru că nu avem aceeași opinie cu cei din Piața Universității? Nu avem libertate de gândire? Sau credeți că noi nu gândim dacă nu gândim la fel ca dv.? Vreți să ne îndreptăm cu toții în aceeași direcție?

În revista «22» – la care sunt abonată – nu prea am sesizat dialogul decât cu cei care sunt de aceeași părere cu Grupul pentru Dialog Social și doar mici tentative eșuate apoi cu ceilalți. Nu vă îngrijorează exaltarea domnilor Liiceanu, Paler, Stelian Tănase și Petru Creția? Vă rog să transmiteți mulțumiri domnului Paler pentru comparația cu alegerea lui Mussolini și Hitler.

Sunt dezolată că tot grupul dumneavoastră susține ca T.V.R.L. să prezinte în permanență manifestații de stradă. Am vrea să vedem la televizor – printre altele – și alți intelectuali decât pe cei din Grupul pentru Dialog Social, deoarece nu numai acest grup reprezintă elita intelectualității. Când domnul Liiceanu a fost prezentat într-o casetă la Arhitectură, în care spunea că muncitorii sunt proști, am rămas stupefiată și mai stupefiată am rămas când a doua zi dânsul a apărut la T.V. spunând că dacă știa că e filmat s-ar fi abținut. Important e că, gândea așa. Cum să nu gândească în felul acesta cînd dumnealui are vreo 2-3 apartamente (două pe strada Lucaci, unul pe str. Dr. Lister – bineînțeles fiind deștept nu sunt toate pe numele dumnealui) și 2 mașini, când a stat suficient de mult în străinătate.

Grupul din care faceți parte a protestat vehement pentru ora la care a fost prezentat la T.V. domnul Liiceanu. De ce nu ați protestat și pentru ora (la fel de tîrzie) la care a apărut Andrei Pleșu și Grupul «Societatea de mâine»?

Acești ultimi intelectuali mi-au făcut (și nu numai mie!) o impresie bună. Oameni echilibrați, realmente neutri, deoarece nu candidează la alegeri și nici nu au avut activități politice în trecut.

Am văzut de curând la T.V. un interviu cu prințesa Caragea, plecată de 50 de ani din țară, strănepoata lui Vlad Țepeș, româncă de viță veche (fără pic de accent franțuzesc!) care nu poate fi acuzată de fesenism, de comunism, de gândire limitată muncitorească, de naivitate. Spunea că românii nu știu ce să facă cu libertatea! Că libertatea nu înseamnă să stai pe stradă și să strigi, ci să muncești ca să te poți bucura de libertate.

În interviul luat de Emanuel Valeriu fostului director adjunct de la Europa liberă – Gheorghe Ciorănescu – printre altele, distinsul intelectual a spus că locul oamenilor de litere și al filozofilor este mai degrabă la biroul de lucru și nu în politică. Bănuiesc că a spus asta având experiență personală.

Mi-e tare frică, doamnă, și v-o spun cu tot respectul, că cea mai naivă sunteți dumneavoastră. Uitați-vă puțin în jurul dumneavoastră la grupul care vă înconjoară. Știți bine că oamenii de litere și artă sunt mai vulnerabili și un pic mai rupți de realitate. Încercați să veniți și să discutați într-o fabrică și v-aș invita la «SUVEICA» – unde sunt foarte multe femei – să vedeți că nu suntem naive. Să vedeți cum gândesc oamenii care se scoală la 4-5 dimineața, muncesc 8 ore, fac cumpărături, gătesc, fac gospodărie, cresc copii. Credeți că cei care stau în piață au toate aceste preocupări, ca și noi? Sau au renunțat la serviciu (concediu de odihnă, lichidare, chiul) la copii, la casă, și că ce susțin ei ar trebui să fie punctul de vedere al tuturor?

Sunt convinsă că nu ați luat cuvântul în piață pentru a fi adulată și aplaudată. Nu știu dacă ați fost în piață și în timpul zilei. Dacă nu, duceți-vă! Eu trec în fiecare zi pentru că stau în zonă și mi se pare deplorabil din toate punctele de vedere. Sunt curioasă cine va curăța mocirla după plecarea acelor «eroi» din Piața Universității.

Ați spus odată la T.V. că vreți să vă retrageți din viața politică. Ați uitat sau cei din Grupul pentru Dialog Social au nevoie și de oameni puri, cum sunteți dumneavoastră și Radu Filipescu?

Cu stimă,

Mariana Rădulescu

Str. C. A. Rosetti, nr. 24, ap. 1,

Sector 2 – Bucureștiˮ.

Sursa: „Azi”, 12 mai 1990, p. 2.

[Ștefan Nedelcuță-Apope]