Marius Nasta a fost asistent universitar de la 1 februarie 1922 în cadrul Laboratorului de medicină experimentală (Facultatea de Medicină, Universitatea din București), la care director a fost Ioan Cantacuzino, iar din anul 1934, Constantin Ionescu-Mihăești [1]. Ulterior, Marius Nasta a urcat treptele ierarhiei universitare, devenind conferențiar și ulterior profesor.

După 1948, învățământul universitar a fost reorganizat. Facultatea de Medicină a fost desprinsă din cadrul Universității din București și a fost transformată în Institutul Medico-Farmaceutic din București (IMFB), alături de Facultatea de Farmacie [2]. Doctorul Marius Nasta și-a continuat activitatea într-o nouă instituție înființată în subordinea Ministerului Sănătății, Institutul de Ftiziologie, și la IMFB. Cu ajutorul unui document de arhivă de la începutul anului 1951, redactat în specificul acelor vremuri (caracterizare/fișă/referat de personal/cadru didactic în vederea acordării unui premiu de stat), putem afla mai multe despre activitatea lui Marius Nasta:

„Ministerul Sănătății

Direcția Cadrelor

29 octombrie 1951

Tov. Dr. Marius Nasta

Fără Partid

Referat

Născut: 4.XII.1890 – București.

Originea socială: mic burgheză (funcționar).

Naționalitatea: Română.

Studii: Doctoratul în Medicină.

Profesia de bază: Medic ftiziolog.

Starea civilă: Divorțat.

Ce limbi cunoaște: Franceza, germana, italiana, engleza și spaniola slab.

Funcția actuală: Profesor – Institutul  Ftiziologic.

Din anul 1896 până în 1900 a urmat școala primară, iar apoi s-a înscris la Liceul Gh. Lazăr din București, unde termină 8 clase în 1908. După terminarea liceului se înscrie la Facultatea de Medicină din București pe care o termină în 1918. După terminarea Facultății a plecat în Franța și a făcut studii de specializare la Institutul Pasteur până în 1920. Întors în țară funcționează ca asistent la Facultatea de Medicină din București până în 1927, când este avansat șef de lucrări. În 1926 pleacă din nou în Franța și apoi în Statele Unite pentru specializare. În 1928 se întoarce în țară și continuă a lucra ca șef de lucrări la Institutul de Seruri și Vaccinuri, fiind în același timp și medic șef la Dispensarul Casei de Asigurări Sociale până în 1935. Din 1935 a funcționat ca medic primar la Sanatoriul Filaret, iar în 1938 este numit Conferențiar, în care calitate funcționează până în 1945, când este numit Profesor la Clinica Ftiziologică, unde funcționează și în prezent.

Tatăl său a fost funcționar la Banca Națională, iar mama sa era casnică. Are 2 frați și o soră: Alexandru – profesor universitar, Egon – inginer și Irina – casnică.

În concluzie-Tov. Prof. dr. Nasta Marius este un bun cunoscător al problemelor de ftiziologie. E muncitor și cinstit. Se preocupă de ridicarea cadrelor tinere atât teoretic, cât și practic. Se ocupă cu mult devotament de îngrijirea bolnavilor. Foarte bun clinician, lucrează în colectiv și aplică metodele sovietice în specialitatea sa. Face eforturi serioase pentru a-și apropria concepția pavlovistă. Are o cultură medicală multilaterală pe care o utilizează în folosul colectivității. Este un bun organizator.

În trecut s-a ținut deoparte de orice manifestări de ordin politic.

După 23 August 1944 a început să activeze în cadrul Sindicatului, ducându-și sarcinile la îndeplinire. Nu se orientează just din punct de vedere politic întotdeauna.

Tov. Prof. dr. Nasta Marius – Director al Institutului de Ftiziologie din București este un cercetător cu numeroase lucrări în domeniul ftiziologiei, lucrări cu caracter clinic și experimental, privind etio-patogenia, diagnosticul, profilaxia și tratamentul tuberculozei, militând în același timp în favoarea acțiunii de combatere a tuberculozei.

A contribuit în mod activ la structurarea și organizarea Institutului de Ftiziologie, la alegerea oamenilor, la stimularea lor în muncă, la ridicarea de cadre în ftiziologie.

Prof. dr. Nasta Marius a contribuit împreună cu Direcția Tuberculozei din Ministerul Sănătății, la acțiunile în legătură cu reducerea mortalității și morbidității în tuberculoză; în conducerea Institutului s-a inspirat din principiul sovietic al legăturii strânse între teorie și practică, între cercetarea științifică și aplicarea pe teren a cuceririlor științei în slujba sănătății poporului.

Aplicând la noi concepția sovietică, a atribuit o mare importanță Dispensarului și muncii profilactice. Institutul de Ftiziologie condus de Prof. dr. Nasta Marius, a participat activ la crearea dispensarelor T.B.C., la transformarea lor dintr-o unitate statică (concepția burgheză) în una dinamică, teritorializată (concepția sovietică), la campania de vaccinări cu B.C.G. etc.

Raportul Prof. dr. Nasta Marius prezentat la Conferința de Ftiziologie de la Cluj (noiembrie 1950) a fost dat de Ministerul Sănătății ca îndreptar ftiziologilor din țară; în acest raport se lansează o nouă interpretare a imunității bazată pe concepția pavlovistă.

Institutul de Ftiziologie condus de Prof. dr. Nasta Marius a publicat 2 volume de Studii și Cercetări cuprinzând ca materiale mai importante: cercetări asupra metodelor mai eficiente de diagnostic bacteriologic și radiologic al tuberculozei; cercetări asupra aspectelor clinice și epidemiologice ale tuberculozei infantile; punerea la punct și generalizarea de noi metode de diagnostic și tratament, colapsoterapie chirurgicală la copii, exerezele pulmonare; s-a studiat modul de acțiune și aplicarea tratamentului cu antibiotice în general și cu preparate indigene în special; s-au adus precizări și ameliorări în tehnica de prepararea și aplicarea vaccinului B.C.G.

Socotim că lucrările originale, precum și activitatea de îmbinare a teoriei cu practica, îndreptățesc propunerea pentru Premiul de Stat cu gradul II, a prof. Dr. Nasta Marius.

Ministru,

[semnătură olografă]

Director Cadre,

[semnătură olografă]” [3].

Marius Nasta și-a continuat activitatea în cadrul institutului în sprijinul tratării și cunoașterii cât mai multor boli pulmonare, meritele fiindu-i recunoscute și de Academia Română, care îl alege membru titular în anul 1955. În anul 1965 profesorul a încetat din viață. În anul 1990, prin ordin ministerial, institutul în care și-a desfășurat activitatea a fost redenumit Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București, instituție care și astăzi își desfășoară activitatea.

Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” nu este singura instituție din domeniul medical bucureștean care poartă în denumirea sa numele unui fost cadru didactic, care a activitat și în cadrul Universității din București, la Facultatea de Medicină:

Institutul de Diabet Zaharat, Nutriţie şi Boli Metabolice „Prof. Dr. N. Paulescu”

Institutul de Endocrinologie „C. I. Parhon”

Institutul de Virusologie „Ştefan S. Nicolau”

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei „Prof. Dr. Victor Babeș”

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”

Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. dr. Mina Minovici”

Spitalul Clinic de Boli Infecţioase și Tropicale „Prof. Dr. Victor Babeș”

Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”

Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni” (Dumitru Bagdasar și Constantin N. Arseni)

Spitalul Clinic „Dr. Ion Cantacuzino”

Spitalul Clinic Nefrologie „Dr. Carol Davila”

Spitalul clinic „Prof. Dr. C. Angelescu”

Spitalul Clinic „Polizu” (Gheorghe A. Polizu)

Spitalul Clinic Urologie „Prof. Dr. Theodor Burghele”

Spitalul Militar de Urgenţă al Ministerului Administraţiei şi Internelor „Prof. Dr. Dimitrie Gerota”.

După cum observăm, memoria unor numeroase cadre didactice este păstrată și onorată prin titulatura unor instituții publice de prestigiu, ceea ce este un motiv în plus să cunoaștem mai multe despre trecutul universitar al țării pentru a înțelege mai bine prezentul cotidian [4].

[1] Vezi mai multe amănunte despre aceste cadre didactice în Expoziția Digitală: Profesorii de la Facultatea de Medicină (Universitatea din București) (1869-1948).

[2] Facultatea de Medicină a fost înființată în anul 1869, iar cea de Farmacie în anul 1923. În anul 1948, în cadrul IMFB, lor li s-au adăugat alte trei facultăți, înființate atunci pentru prima oară: Igienă, Pediatrie și Stomatologie. Imediat după reforma învățământului și până la începutului anilor 1960, în învățământul superior s-a găsit de cuviință ca unele instituții de învățământ superior să fie trecute în subordinea altor ministere în loc de cel al Educației, și de aceea, și institutele de medico-farmaceutice (ulterior, de medicină și farmacie, ca titulatură) au fost trecut în structura Ministerului Sănătății.

[3] Serviciul Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Președinția Consiliului de Miniștri, dosar 99/fără dată, ff. 75-77.

[4] La fel se întâmplă și în alte domenii. De exemplu în cel al medicinii veterinare, unde sunt instituții care poartă în denumire numele unor cadre didactice care și-au desfășurat activitatea la Facultatea de Medicină (înființată în 1921 în cadrul Universității din București), cum ar fi de exemplu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” și Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. dr. G. K. Constantinescu”. Mai multe amănunte pot fi aflate din Expoziția digitală: Facultatea de Medicină Veterinară. Istoria primilor ani de activitate (1921-1948).