Se spune că o imagine valorează cât o mie de cuvinte. Vă prezentăm imaginea unui afiș ce cuprinde Programa cursurilor, conferințelor și lucrărilor practice pe anul școlar 1914/1915 la Institutul Electrotechnic (înființat în anul 1913/1914) din structura Universității din București.

Însoțim imaginea de prezentarea personalului Institutului Electrotehnic care este menționat pe acest afiș, însumând puțin peste 1700 de cuvinte și pe care vă invităm să o citiți. Conform unui convertor al cuvintelor în timpul necesar citirii lor (https://wordstotime.com/), sub 15 minute sunt necesare pentru a citi acest întreg articol.

♦ I. Bacinski

Însărcinat în calitate de mecanic șef al Institutului Electrotehnic, Bacinski realiza lucrările de atelier necesare bunei funcționări: lemnărie, mânuirea fierăstrăului pentru a tăia în linie dreaptă și curbă, geluirea și încleierea scândurilor, îmbinarea în cepuri, strungăria în lemn, forjă, găurirea cu burghiul, ascuțitul cuțitelor, nichelarea metalului, pentru a aminti doar câteva dintre lucrările de atelier, indispensabile unui absolvent „complet” al Institutului Electrotehnic. În cadrul atelierului, diferiți studenți și studente au realizate diferite aparate. De exemplu, Franga a realizat un galvanometru, Stern un electromagnet, Nițulescu un întrerupător tripolar, iar Metta un comutator. În realizarea tuturor celor amintite erau de folos dotările atelierului: diferite scule, cele două strunguri și o freză, alături de motoarele electrice care să le acționeze.

♦ V. Budeanu

Inginerul Budeanu a ținut un curs liber la Institutul Electrotehnic (numit și „electrotechnic” sau „electro-tehnic”), condus de profesorul Hurmuzescu, care era dedicat tehnologiei mașinilor, mașini tehnice și motoare: Din anul 1914/1915 cursul era numit Tehnologie. Elemente de mașini și era compus din 38 de lecții ce tratau diferitele caracteristici ale materialelor din care puteau fi realizate mașinile (zinc, plumb, fier, fontă etc.), dar și subiecte precum nituri, șuruburi, lagăre, roți dințate, lanțuri, țevi și altele.

♦ D. Bungețianu

Din anul 1911, Bungețianu (scris și Bungețeanu) a devenit profesor la catedra de fizică (gravitate, căldură și electritate). Conform cerințelor unui studiu de calitate al fizicii, tot Bungețianu realiza și lucrările practice pentru studenți, din calitatea de director al Laboratorului de Fizică („gravitate, căldură și electritate”). Doar în anul 1914/1915, Bungețianu a ținut 49 de lecții asupra căldurii și electricității și peste 70 de lucrări practice pentru „gravitate, căldură și electritate”. În laborator au efectuat practica peste 34 de studenți și studente ai anului II și alți 17 de la Institutul Electrotehnic.

♦ Constantin Bușilă

Precum Budeanu, Carpen sau Leonida, și inginerul Bușilă a primit însărcinarea de a organiza un curs liber despre studiul centralelor și tracțiunea electrică la Institutul Electrotehnic al Universității: Centrale electrice. În acest curs, Bușilă prezenta dezvoltarea generală a energiei electrice, clasificarea centralelor electrice, partea mecanică a centralelor, depozitele de combustibili și diferite mașini cu aburi.

♦ Stavri Cunescu

În Laboratorul de Aplicațiile Căldurii și Electricității, pe lângă directorul Hurmuzescu și asistentul Procopiu, a fost încadrat și Cunescu în calitate de preparator, el ajutând și la transmiterea cunoștințelor în cadrul Institutului Electrotehnic. Ca și ceilalți specialiști care făceau parte din personalul institutului, Cunescu avea și propele teme de cercetare: studiul fenomenului de transport al căldurii sub influența curentului electric sau studiul forțelor magnetice.

♦ I. S. Gheorghiu

La fel ca și inginerul Ștefănescu-Radu, și inginerul Gheorghiu ținea un curs la Institutul Electrotehnic, condus de profesorul Hurmuzescu, care era intitulat: Măsuri electrice. În cadrul acestuia erau predate cunoștințe generale despre mașini și funcționarea lor, dar și diferite încercări (controale) relative la buna execuție a lor (verificarea izolației, măsura temperaturilor etc.).

♦ Dragomir Hurmuzescu

Hurmuzescu a obținut titlul de doctor în științele fizice de la Facultatea de Științe din Paris, și în ultimul an secolului al XIX-lea (1900) a fost numit profesor la Catedra de căldură și electricitate de la Universitatea din Iași. În anul 1913, a fost transferat la Universitatea din București la Catedra de aplicațiile căldurii și electricității. Aici a predat cursuri și a completat cunoștințele studenților cu ajutorul lucrărilor practice de laborator și atelier (electricitate generală, electrotehnică) – a fost directorul Laboratorului de Aplicațiile Căldurii și Electricității. A inițiat studiile în domeniu, și a înființat Institutul Electrotehnic din București. A condus Societatea de Radiodifuziune Română și sub supravegherea sa s-a realizat prima transmisiune radiofonică a postului Radio România (1928).

♦ Mihai Ianculescu

Ianculescu a fost conferențiar provizoriu de matematici generale din anul 1896 la Universitatea din București și ulterior și la Institutul Electrotehnic.

♦ N. Iliescu-Brănceni

Precum Leonida, Bușilă sau Ștefăneșcu-Radu, și inginerul Iliescu-Brănceni a fost invitat să țină să-și expune cunoștințele în cadrul unui curs la Institutul Electrotehnic. În cele 18 lecții dedicate motoarelor termice erau transmise cunoștințe generale de electricitate, de motoare cu explozie și diesel. Nu erau ocolite subiecte precum importanța economică a motoarelor, dezavantajele și avantajele folosirii lor.

♦ Traian Lalescu

După ce și-a obținut titlul de doctor în matematici la Paris (ca mulți dintre profesorii Universității din București din secolul al XIX-lea), Lalescu a fost din anul 1913 profesor de algebră superioară și teoria numerelor la Universitatea din București și la Școala Națională de Poduri și Șosele. La seminarul de geometrie descriptivă, Lalescu era asistentul lui Pangrati, dar mai avea în grijă și seminarul de mecanică. În anul universitar 1914/1915 a ținut 81 de lecții de algebră superioară cu studenții anului I și 39 de lecții de teoria numerelor cu studenții anului III.

♦ Dimitrie Leonida

Din anul 1913, la Institutul Electrotehnic, din cadrul Universității din București, erau ținute și cursuri libere. Printre cei onorați cu această calitate, se afla și inginerul Leonida, care ținea cursul de Material electric și construcția mașinilor electrice, iar din anul 1914/1915 cursul Aparate și mașini electrice. Printre subiectele atinse de Leonida se numărau: izolatorii, conductorii, întrerupătoarele, siguranțele, paratrăsnetele, transformatoarele și mașinile electrice pentru curent continuu, alternativ, sincrone și asincrone și multe altele. Un specialist desăvârșit, Leonida a contribuit inclusiv la crearea muzeu tehnic din București care astăzi îi poartă numele.

♦ Constantin Miculescu

Constantin Miculescu a fost doctor în științe, profesor de fizică moleculară, acustică și optică din anul 1894, dar avea în însărcinare și realizarea de lucrări practice din sfera chimiei, fiind directorul Laboratorului de Fizică Moleculară, Acustică și Optică. În lucrările practice de fizică generală pentru studenții secției de științe naturale, Miculescu pregătea lucrări pentru mai multe discipline. Pentru electricitate se tratau problema electroscopului, măsura intensității unui curent (descompunerea), măsura rezistențelor, Puntea Wheatstone (de la numele lui Charles Wheatsone, cel care a popularizat acest tip de circuit electric conceput de Samuel Hunter Christie), măsura forței electromotrice.

♦ Adrian Ostrogovici

Ostrogovici, scris și Ostrogovich, a fost docent, ulterior conferențiar de chimie generală din anul 1912, organizând și lucrări practice pentru studenți la secția organică a Institutului de Chimie din cadrul Universității din București.

♦ Ermil A. Pangrati

Pangrati a studiat la Școala de Poduri și Șosele din Paris unde a obținut titlul de inginer diplomat, iar din anul 1894 a devenit profesor de geometrie descriptivă și perspectivă la Universitatea din București (a fost și profesor al Școlii Superioare de Arhitectură). A ocupat diverse funcții precum Ministru al Lucrărilor Publice, Rector al Universității din București sau Decan al Facultății de Științe.

♦ Aurel Persu

Inginerul Persu a ținut cursul Rezistența materialelor la Institutul Electrotehnic, ocupându-se de probleme precum corpurile rigide și elastice, tracțiune, compresie, flexiune, tăiere, flambaj, torsiune și subproblemele corespunzătoare. Aurel Persu este cunoscut astăzi și pentru invenția „Automobil de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice”, care se află în expunerea Muzeului Național Tehnic „Dimitrie Leonida”.

♦ Dimitrie D. Pompei

Doctor în științele matematice la Paris, Pompei a fost profesor de mecanică la Universitatea din Iași în perioada 1907-1912, iar ulterior la Universitatea din București, unde a pregătit și cursul și seminarul de specialitate. Ele erau expuse pentru studenții anului II și III.

♦ Ștefan Procopiu

Procopiu a fost asistent încadrat în Laboratorul de Aplicațiile Căldurii și Electricității, unde director era nimeni altul decât Hurmuzescu. De asemenea, desfășura și lucrări practice la Institutul Electrotehnic: studiul galvanometrului, măsuri de forță electrometrice, rezistențe, intensitate, capacități, generatoare de electricitate. Ca și Leonida, și Procopiu este onorat astăzi în titulatura unui muzeu: Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” din Iași.

♦ C. Stătescu

Din anul 1911, Stătescu s-a alăturat corpului profesoral al Facultății de Științe, prin numirea sa în calitate de conferențiar provizioriu de fizică. Stătescu ținea conferințe și lucrări practice studenților, fiind șef de lucrări pentru Laboratorul de Fizică Moleculară, Acustică și Optică, al cărui director era Miculescu. Lecțiile de fizică moleculară ținute sub egida profesorului Miculescu (pe care l-a suplinit parțial în anul universitar 1914/1915) erau destinate atât studenților de la medicină, farmacie, științele veterinare, cât și celor de la științele naturale de la Facultatea de Științe. La Institutul Electrotehnic și secția fizico-chimică a Facultății de Științe a ținut 42 de lecții cu subiecte de mecanică, hidromecanică și fizică moleculară, și mai multe lucrări practice pentru fizică (măsura lungimilor, maselor, unghiurilor, timpului și multe altele).

♦ I. Ștefăneșcu-Radu

În cadrul Institutului Electrotehnic, condus de Hurmuzescu, inginerul Ștefănescu-Radu ținea cursul Distribuția și utilizarea energiei electrice, structurat pe 22 de lecții despre: distribuirea energiei electrice, sistemele generale de distribuire, canalele electrice și aparatele auxiliare pentru rețele de distribuție.

***

Chiar dacă nu-l găsim pe afișul prezentat, trebuie să-l amintit și pe doctorul în științe C. Cândea care asigura conferințele de chimie (cunoștințe generale, despre metaloide și metale, despre metodele de recunoaștere și de separare la acizi, analize de gaze și altele). De asemenea, A. Andrei, preparator din cadrul Laboratorului de Chimie Tehnologică, realiza lucrările practice de chimie (precum cercetarea caracteristicilor analitice ale metalelor, ale acizilor, analize calitative sau preparate minerale).

De precizat că în anul universitar 1913/1914, primul de funcționare pentru Institutul Electrotehnic, ca profesori figurau și N. Dănăilă, Nicolae Vasilescu-Karpen sau Dan Rădulescu. De altfel, structura institutului, cum este și normal, a variat în timp, mai ales că se mai ofereau studenților posibilitatea să audieze diferite alte conferințe (legislație, fotofonie, telegrafie, telefonie etc.), la care se adăugau vizitele în principalele uzine electromecanice din țară.

Practic, în cadrul Institutului Electrotehnic se realiza o integrare a învățământului cu cercetarea și producția, o integrare care în perioada comunistă a fost ridicată la rang de principiu de funcționare a sistemului de învățământ. Ca întotdeauna este greu de urmărit originea unei idei și este întotdeauna suprinzătoare urmărirea percepției asupra ei de-a lungul timpului.

Înființarea Institutului Electrotehnic a fost contribuția lui Dragomir Hurmuzescu care a avut această idee, iar reușitele institutului se datorează unui corp de specialiști, fiecare cu propriile merite și pe care Hurmuzescu a reușit să-i cointereseze în beneficiul a generații de absolvenți.

Surse: „Anuarul Universității din București”, 1913/1914, 1914/1915; Afiș Institutul Electrotehnic al Universităţii din Bucureşti. Programa cursurilor, conferinţelor şi lucrărilor practice pe anul şcolar 1914-1915, Biblioteca Digitală Națională, digitool.bibnat.ro/view/action/nmets.do?DOCCHOICE=809856.xml&dvs=1617444027741~470&locale=en_US&search_terms=institutul electrotehnic&adjacency=N&VIEWER_URL=/view/action/nmets.do?&DELIVERY_RULE_ID=4&usePid1=true&usePid2=true; digitool.bibnat.ro/view/action/nmets.do?DOCCHOICE=809858.xml&dvs=1617444224867~807&locale=en_US&search_terms=institutul electrotehnic&adjacency=N&VIEWER_URL=/view/action/nmets.do?&DELIVERY_RULE_ID=4&usePid1=true&usePid2=true (accesate la 02 aprilie 2021).