I. Decizii prevăzute în Decretul din 2 noiembrie 1940

După cum am menționat deja, potrivit articolului 5 al Decretului din 2 noiembrie 1940, Comisia de Revizuire putea lua una dintre următoarele decizii cu privire la situația unui universitar:

1. menținerea în învățământ în situația în care se afla;
2. transferarea la o altă catedră sau la o instituție analoagă;
3. oferirea unui termen de doi ani pentru adaptarea la structurile Statului Național-Legionar;
4. folosirea la un institut științific, cu pierderea dreptului de a funcționa în învățământul superior;
5. utilizarea la altă instituție de stat;
6. pensionarea celor cu o vechime de peste 20 de ani;
7. demiterea;
8. trimiterea în fața justiției.

Ținând cont de faptul că peste 600 de universitari s-au aflat în vizorul comisiei ce a funcționat la Universitatea din București, există numeroase cazuri exemplificatoare pentru categoriile enumerate.

1. Menținuți în învățământ în situația în care se aflau

Majoritatea universitarilor, indiferent de gradul lor didactic, au reușit să fie menținuți în învățământul superior în situația în care se aflau. De cele mai multe ori, lipsa activității politice și activitatea științifică rodnică erau cei doi factori care îi fereau pe cei verificați de o posibilă decizie nefavorabilă a comisiei. Cadrele didactice care au primit alt verdict reprezintă, mai degrabă, o excepție, însă particularitățile fiecărui caz suscită interesul istoricilor dornici să înțeleagă relația dintre mediul politic și cel universitar.

Ana Vasilichia M. Aslan ocupa, la acea dată, funcția de șef de lucrări la Clinica I a Facultății de Medicină Umană. Comisia de revizuire constata legalitatea numirii ei și bogăția publicațiilor științifice, în număr de 73, dintre care 14 doar în ultimii 5 ani. Date fiind meritele sale și lipsa oricăror reclamații, comisia a hotărât menținerea Anei Aslan în învățământ în situația în care se afla.

În vizorul comisiei se aflau și preparatorii. Spre exemplu, Ioan Alexi, în vârstă de doar 29 de ani, ocupa de doi ani postul de preparator la Facultatea de Farmacie, laboratorul de Botanică Farmaceutică. Și-a susținut teza de doctorat în 1940, iar activitatea sa didactică era, de asemenea, regulată, constând în 600 de ore de lucrări practice. De aceea, comisia a propus menținerea lui în învățământ.

2. Transferați la o altă catedră sau instituție

În anumite cazuri, Comisia de revizuire a considerat ilegală transferarea unui universitar la o anumită catedră și a acționat în consecință.

Ion Atanasiu fusese învinuit pentru apartenența sa la francmasonerie, factor ce contribuise la alegerea lui în funcția de decan al Facultății de Științe din Iași. Geologul a negat orice acuzație, precizând, în schimb, că, în anii petrecuți la Iași, activase în Clubul Rotary. Comisia de revizuire a hotărât anularea transferării lui la București, ceea ce îl obliga pe Ion Atanasiu să revină la Universitatea din Iași.

Horia Hulubei a primit două sentințe. Pe de o parte, comisia anula transferarea sa de la catedra de Structura materiei a Universității din Iași la catedra de Chimie fizică a Universității din București, fizicianul văzându-se nevoit să se întoarcă la Iași. Mai mult, din cauza ideilor comuniste pe care le-ar fi nutrit încă din perioada în care a studiat la Paris, Horia Hulubei a primit un termen de doi ani pentru a se adapta la structurile Statului Național-Legionar.

3. Doi ani de adaptare la structurile statului

Comisia le oferea doi ani de adaptare la structurile Statului Național-Legionar universitarilor care – previzibil – manifestau idei ostile Mișcării Legionare. Existența acestei posibilități reprezintă o dovadă concludentă a implicării factorului politic în activitatea Comisiei de revizuiri.

Comisia de revizuire a propus, inițial, pensionarea lui Dimitrie Marmeliuc, profesor titular la Facultatea de Filosofie și Litere, din cauza numărului redus de publicații științifice. Ministrul Educației Naționale, Traian Brăileanu, a intervenit însă în favoarea fostului său coleg de la Universitatea din Cernăuți și a hotărât să îi fie acordați doi ani de adaptare la structurile statului, datorită participării active la făurirea Unirii din 1918.

Medeea Niculescu-Ghițescu, șefă de lucrări la Facultatea de Medicină Umană, desfășura o activitate științifică fructuoasă, vizibilă prin cele 45 de lucrări publicate. În ciuda reușitelor științifice și didactice, comisia a decis să îi acorde doi ani pentru adaptarea la structurile statului, după ce Dr. Dan Chirceanu o reclamase pentru atitudinea sa antilegionară. 

4. Utilizați la un institut științific, cu pierderea dreptului de a funcționa în învățământul superior

Dintre toate posibilele decizii pe care comisia le putea lua, utilizarea unui cadru didactic la un institut științific, cu pierderea dreptului de a activa în învățământul superior, reprezintă o raritate.

Pentru stabilirea valorii științifice a lucrărilor chimistului Gheorghe Spacu, comisia a solicitat câte un referat din partea lui N. Dănăilă (București) și I. Manta (Sibiu). În ciuda contribuțiilor semnificative pe care le adusese la avansul Chimiei anorganice și analitice, comisia a urmărit îndepărtarea lui Gheorghe Spacu de mediul universitar. Motivul: ostilitatea profesorului față de Mișcarea Legionară și implicarea în francmasonerie. Activitatea publică și ținuta morală au cântărit, încă o dată, mai mult decât meritele științifice și didactice ale revizuitului.

5. Utilizați la altă instituție de stat

Unii dintre revizuiți se vedeau puși în ipostaza de a-și continua activitatea la altă instituție de stat. Comisia lua o astfel de decizie cu precădere în condițiile în care putea invoca activitatea științifică nesatisfăcătoare a universitarului.

Comisia de revizuire a stabilit utilizarea lui Alexandru Panu, profesor titular la Facultatea de Medicină Veterinară, la altă instituție, argumentând că a fost numit în funcție fără respectarea formelor legale, printr-un decret regal personal, fără examinarea activității sale științifice. Cheia deciziei luate de comisie este, în realitate, alta. Alexandru Panu era criticat nu atât pentru lipsurile sale didactice și științifice, cât mai ales pentru relațiile sale apropiate cu unii membri ai camarilei regale.

Pe de altă parte, comisia a hotărât folosirea lui Petre Gotterbarm, asistent definitiv la Facultatea de Farmacie, strict din cauza activității sale științifice nesatisfăcătoare. Publicase o singură lucrare în două limbi, română și germană, iar din 1935 se mărginise la conducerea lucrărilor studenților. Activitatea sa didactică rămânea, de asemenea, mediocră.

6. Pensionați

Comisia avea dreptul de a hotărî pensionarea cadrelor didactice care aveau o vechime de minimum 20 de ani. De regulă, această măsură a fost aplicată în cazul în care comisia constata că activitatea științifică a revizuitului nu era satisfăcătoare, iar ținuta sa morală lăsa de dorit.

Nicolae Popescu, profesor titular la Facultatea de Teologie, a ocupat funcția de subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale, pe care o ocupase între 1 aprilie 1938 și 27 septembrie 1939. Cu toate că revizuitul susținea că nu a participat la acțiunile potrivnice Mișcării Legionare, comisia a dispus pensionarea lui Nicolae Popescu, pretextând și lipsa valorii activității sale științifice.

Similar, Cristian Musceleanu, profesor la Facultatea de Științe, s-a aflat în vizorul Comisiei de revizuire din cauza atitudinii sale ostile față de Mișcarea Legionară și a presupusei prietenii cu Gavrilă Marinescu. Acestor acuzații li se adăuga un memoriu defăimător, redactat de Șerban Țițeica, asistent la Școala Politehnică. Invocând fugitiv și lipsa contribuțiilor lui științifice, comisia a stabilit pensionarea lui Cristian Musceleanu.

7. Destituiți

În puține cazuri, Comisia de revizuire a hotărât chiar și destituirea universitarilor care jucaseră un rol politic activ în timpul regimului autoritar al Regelui Carol al II-lea.

Mihai Ralea a fost singurul profesor al Facultății de Filosofie și Litere demis. Comisia a luat această decizie întrucât ocupase funcția de ministru al Muncii  între 1938 și 1940. Inițial, comisia nu a reușit să dea o sentință, solicitându-i revizuitului lămuriri cu privire la măsurile antilegionare pe care le adoptase în timpul prigoanei. În apărarea sa, Mihai Ralea susținea că ar fi angajat mai mulți funcționari legionari și ar fi încercat eliberarea unor fruntași ai Gărzii de Fier. Declarația profesorului nu a avut putere de convingere asupra comisiei, care, fără a acorda atenție contribuțiilor sale științifice, a hotărât destituirea lui.

Destiuit a fost și Istrate Micescu, alt actor al regimului autoritar carlist. Profesor titular la Facultatea de Drept, a fost autorul proiectului Constituției din 1938, iar ulterior a ocupat, pentru scurt timp, funcția de ministru al Justiției. Dat fiind trecutul său politic, Comisia de revizuire a hotărât destituirea lui Istrate Micescu, considerat un personaj nociv pentru tineretul universitar.

8. Trimiși în fața justiției

Articolul 5 al Decretului-lege pentru modificarea unor dispoziții referitoare la învățământul superior anunța că printre hotărârile pe care comisia le putea lua se număra și trimiterea unui universitar în fața justiției. Dintre toate sentințele pe care un cadru didactic le putea primi, aceasta era cea mai severă. În ciuda acestei posibilități, Comisia de revizuire ce a activat la Universitatea din București nu a recurs la o măsură într-atât de drastică.

*

II. Sentințe care nu sunt trecute expres în Decretul din 2 noiembrie

Pe lângă cele opt sentințe prevăzute în actul legislativ, pe care le-am exemplificat mai sus,  au existat alte două tipuri de sentințe pe care comisia le-a aplicat.

1. Doi ani pentru obținerea doctoratului

O hotărâre frecvent întâlnită în cazul asistenților cu potențial, dar fără rezultate științifice remarcabile consta în oferirea unui termen de doi ani pentru obținerea doctoratului.

Teologul Ene Braniște, născut în 1913, ocupa în acel moment funcția de asistent delegat, fiind deja hirotonit diacon. Comisiei nu îi fuseseră prezentate reclamații la adresa sa, iar activitatea sa didactică era regulată, constând în 116 ore de seminar. Comisia îi acorda doi ani pentru obținerea doctoratului.

Elena Ștefănescu, asistentă provizorie la Facultatea de Medicină Veterinară, fusese numită în funcție în 1933. Membrii comisiei o apreciau pentru activitatea didactică regulată, tradusă în nu mai puțin de 5160 de ore de lucrări practice. Deși publicase trei lucrări științifice, nu avea titlul de doctor, drept care comisia îi acorda un termen de doi ani pentru susținerea tezei de doctorat.

2. Folosiți în învățământul secundar

Comisia a propus adeseori și folosirea în învățământul secundar a personalului didactic auxiliar care nu corespundea rigorilor mediului universitar.

Exemplele sunt numeroase. Constantin N. Theodosiu, șef de lucrări la Facultatea de Științe, încă nu publicase nicio lucrare științifică și nu își susținuse teza de doctorat. La Facultatea de Filosofie și Litere, asistenta Vera Maria Timuș-Cancel publicase două lucrări, dar lipsite de valoare științifică.

*

III. Cazuri nerezolvate

Printre cele peste 600 de persoane verificate la Universitatea din București, doar două cadre didactice nu au primit un verdict din partea Comisiei de revizuire: Tudor Vianu și Dimitrie Gusti.

1. Tudor Vianu

Tudor Vianu, conferențiar definitiv la Facultatea de Filosofie și Litere, a riscat să își piardă locul de muncă după demararea activității Comisiei de revizuire.

Fiu al unor evrei creștinați, se încadra în a doua categorie stabilită prin Decretul-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România din 9 august 1940. Cu toate că legea îi permitea să își continue activitatea didactică, Tudor Vianu a suferit mai multe atacuri din partea unor indivizi care au redactat referate defăimătoare la adresa sa. Printre altele, conferențiarul era acuzat pentru strânsa lui legătură cu Mihail Ralea, ministru al Muncii în timpul regimului autoritar carlist. Pe deasupra, Comisia – fără a ține cont de participarea tatălui său la Războiul de Independență, Al Doilea Război Balcanic și Marele Război – considera că, din cauza sângelui evreiesc, nu era compatibil cu statutul de educator al studențimii legionare.

Membrii Comisiei de revizuire nu au reușit să ajungă la o înțelegere cu privire la Tudor Vianu, lăsând această sarcină în seama prim-ministrului și viceprim-ministrului. Scurta durată a guvernării național-legionare nu a permis însă luarea unei hotărâri.

2. Dimitrie Gusti

Nerezolvat a rămas și cazul lui Dimitrie Gusti, titularul catedrei de Sociologie și etică a Facultății de Filosofie și Litere. Era căsătorit cu o evreică, verișoara Elenei Lupescu, ceea ce i-a atras o serie de atacuri din partea comisiei.

De data aceasta, luarea unei decizii a fost împiedicată de intervenția energică a unor studenți legionari, care îi erau recunoscători profesorului pentru sprijinul pe care li-l acordase în timpul regimului autoritar al Regelui Carol al II-lea.