În această secțiune avem incluse atât informații noi, cât și câteva informații care pot fi citite și în alte (sub)secțiuni ale expoziției, dar pe care am preferat să le reluăm aici pentru ca secțiunea să-și atingă scopul, și anume de a prezenta cât mai bine situația evreilor la Universitatea din București în perioada 1938-1941 și cum s-a realizat înlăturarea lor pe criterii rasiale.

Decretul-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România (9 august 1940) [informații utilizate și în secțiunea Legislație]

Către finalul regimului autoritar al Regelui Carol al II-lea, în contextul tulbure din vara anului 1940, a intrat în vigoare un decret care reglementa situația locuitorilor evrei din România. Potrivit decretului, evreii erau împărțiți în trei categorii:

1. Cei sosiți în România după 30 decembrie 1918;
2. Cei naturalizați individual sau colectiv înainte de 30 decembrie 1918, cei care luptaseră pentru România, precum și urmașii lor;
3. Cei care nu se încadrau în categoriile menționate anterior.

Decretul din 9 august 1940 a avut efecte notabile asupra învățământului superior. În timp ce evreii din prima categorie și cei din a treia nu mai puteau face parte din corpul didactic, evreii din a doua categorie aveau posibilitatea de a profesa în continuare. Un exemplu în acest sens este Tudor Vianu, conferențiar la Facultatea de Filosofie și Litere. De altfel, izvoarele din a doua parte a anului 1940 abundă în documente care fac trimitere la naționalitatea membrilor corpului didactic. Ca urmare a aplicării acestui decret, șase evrei au fost excluși din rândul personalului didactic al Universității din București.

Decretul-lege pentru reglementarea situației evreilor în învățământ (14 octombrie 1940)

Cazul Facultății de Filosofie și Litere

Rectorul Universității din București, P. P. Panaitescu, în conformitate cu decretul din octombrie, îl anunța pe decanul Facultății de Filosofie și Litere (Al. Marcu) că evreii sau cei cu tată evreu nu se vor mai putea înscrie la universitate. Cei care deja erau studenți își mai puteau susține examenele din sesiunea din octombrie (mai puțin evreii mobilizați la acea dată, care puteau da ultimele examene în decembrie și februarie), apoi li se elibera un certificat privind anii lor de studiu. O excepție o constituiau: urmașii soldaților din 1877 dacă se creștinseră; invalizii din Primul Război Mondial sau cei care luptaseră și fuseseră decorați, precum și urmașii lor, tot cu condiția de a se fi creștinat înainte de 9 august 1940.

Cazul Facultății de Farmacie

Un document, corespondență între ministrul Educațiunii Naționale și decanul Facultății de Farmacie a Universității din București.

În presă, de exemplu în „Curentul”, anul XIII, nr. 4553, 14 octombrie 1940, p. 3, erau prezentate aceleași efecte ale decretului-lege din 14 octombrie 1940:

Cazul Tudor Vianu [informații utilizate și în subsecțiunea Comisia de Revizuire – Categorii de decizii. Exemple]

Tudor Vianu, conferențiar definitiv la Facultatea de Filosofie și Litere, a riscat să își piardă locul de muncă după demararea activității Comisiei de revizuire.

Fiu al unor evrei creștinați, se încadra în a doua categorie stabilită prin Decretul-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România din 9 august 1940. Cu toate că legea îi permitea să își continue activitatea didactică, Tudor Vianu a suferit mai multe atacuri din partea unor indivizi care au redactat referate defăimătoare la adresa sa. Printre altele, conferențiarul era acuzat pentru strânsa lui legătură cu Mihail Ralea, ministru al Muncii în timpul regimului autoritar carlist. Pe deasupra, Comisia – fără a ține cont de participarea tatălui său la Războiul de Independență, Al Doilea Război Balcanic și Marele Război – considera că, din cauza sângelui evreiesc, nu era compatibil cu statutul de educator al studențimii legionare.

Membrii Comisiei de revizuire nu au reușit să ajungă la o înțelegere cu privire la Tudor Vianu, lăsând această sarcină în seama prim-ministrului și viceprim-ministrului. Scurta durată a guvernării național-legionare nu a permis însă luarea unei hotărâri.

*

Înlăturarea evreilor din învățământul superior și nu numai, a fost un semn clar al unui regim politic dictatorial și nedrept față de cetățenii săi.