Avem privilegiul de a realiza un interviu cu domnul Nic (Nicolae) Hanu care a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări. Domnul Nic Hanu este de profesie inginer, a absolvit Institutul Politehnic din București, este un cunoscut fotograf, autor al mai multor cărți în domeniu (Fotografia și fotoaparatele „Orizont”, Să învățăm fotografia de la maeștri – 2 vol., Temeiurile imaginii cu maeștrii fotografiei), a luat parte la mai multe evenimente de profil (saloane naționale și internaționale ale artiștilor fotografi), a realizat mai multe expoziții de fotografie (singur sau împreună cu alți colegi precum Din colecția AAFR, REVOLUȚIA ROMÂNĂ Evenimente, Acțiuni, Manifestări văzute și trăite în București de Nic Hanu), a fost președinte al Asociației Artiștilor Fotografi din România, inclusiv fiind distins cu titlul de „Artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică”.

 

Cea mai recentă expoziție la care Nic Hanu a participat alături de Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea a fost Fenomenul Piața Universității – 30 de ani, vernisată la Palatul Suțu (Muzeul Municipiului București) și care actualmente și până la finalul lunii august, poate fi vizitată la Râșnov, în cadrul Festivalului de Film și Istorii. Din aceste motive, pentru fotografiile realizate, dar și pentru că a fost martor al evenimentelor din 1990, vă prezentăm cu plăcere în cele ce urmează interviul cu domnul Nic Hanu.

Despre fotografie în anul 1990

1. Valentin Maier: Care era drumul unei fotografii la nivelul anului 1990, de la declanșarea aparatului de fotografiat până la fotografia în format fizic? (diferențele față de modul ușor de a realiza fotografii digitale astăzi, developare și alte procese tehnice necesare).

Nic Hanu: Complicat. O descriere completă ar fi subiect pentru o cărticică: CHIMIA FOTOGRAFICA SI TEHNOLOGIA PRELUCRARII PELICULEI 653 PAGINI autor Marieta Nicolae. Pe scurt, sunt necesare prelucrări cu procese „ude” cu soluții care includeau ână la 12-15 chimicale între 300 g și 0,1 g,  la un litru, cuprinzând 4 – 7 etape. Procesările negativ-pozitiv în camera obscură erau o altă piatră de încercare deoarece la filmul negativ totul este invers, albul este negru, negrul este alb, iar tonurile de gri… nici fotografii cei mai experimentați nu puteau să aprecieze expresia feței după griurile inversate. La filmele negative color era și mai greu deoarece inverasrea se făcea prin complementerele gamei cromatice. În plus, filmele negative color aveau așa numita mască – un strat de culoare portocalie care se suprapunea peste culorile înregistrate pe film. Generațiile care n-au prins epoca filmului, nici nu pot concepe o astfel de abordare.

2. VM: Care au fost dificultățile întâmpinate ca fotograf în acele momente (Fenomenul Piața Universității, Mineriada)?

Nic Hanu: În toate epocile și regimurile politice, fotografii sunt priviți cu suspiciune cu precădere de cei de la putere și nu numai, datorită forței și impactului ce care fotografia îl  are. În ce mă privește, deși nu sunt fricos, pot spune că în timpul mineriadei am avut momente

critice datorită violențelor.

3. VM: Ce aparat fotografic ați utilizat atunci?

Nic Hanu: Bazat pe documentări prealabile am optat pentru vârful de gamă  Nikon F5 și Rolleiflex 3003 cu două casete interschimbabile. Ca accesorii aveam  un obiectiv cu focală normală un superangular și un teleobiectiv.

4. VM: Ne puteți descrie în câteva rânduri, modul în care ați realizat fotografiile din timpul celor două evenimente? (tehnici și detalii fotografice, care au fost principalele subiecte asupra cărora v-ați concentrat, puteți descrie o fotografie pe care ați realizat-o și pe care o considerați emblematică pentru acele evenimente).

Nic Hanu: În timpul desfășurărilor pașnice din  Piața Universității fotografiatul nu a fost o problemă pentru nimeni, așa că puteam să iau orice imagine de oriunde și oricând.

Când a început Mineriada, a fost cu  totul altfel. Spre deosebire de fotografii „agreați”, ca fotograf nealiniat și imparțial, nu aveam OK-ul de a face poze. De aceea imaginile făcute le-am luat „în orb” adică fără a duce fotoaparatul la ochi. Un astfel de procedeu constă în a ține fotoaparatul presetat și orientat spre subiect, agățat pe un umăr, iar cu privirea orientată în sens opus, se declanșează. Această tehnică m-a ferit pe mine și mai ales fotoaparatul de ciomegile generos împărțite de către „oaspeții” îmbrăcați în minieri. Despre subiecte pot spune că erau la tot pasul, iar ca fotografii emblematice ar trebui să aleg dintre câteva zeci printre sutele făcute.

Despre Fenomenul Piața Universității și Mineriada din 13-15 iunie 1990

5. VM: Pentru că în timpul Fenomenului Piața Universității ne aflam doar la câteva luni distanță de la căderea regimului comunist, ne puteți scrie ce vă mai aduceți aminte din acea perioadă a anului 1990, despre societatea românească sau care erau caracteristicile ei principale? Ce v-a impresionat cel mai mult?

Nic Hanu: Amintirile acelor timpuri îmi sunt, până acum, încă vii. Despre societatea românească, pot spune că impresionante au fost entuziasmul cu care și-au primit „rația de libertate” și retrospectiv naivitatea și nepregătirea cu care am intrat în democrația „originală”.

6. VM: Care erau principalele activități ale „golanilor” adunați în Piața Universității? (se recitau poezii, ce se cânta/asculta, ce se citea…)

Nic Hanu: Aș zice că Piața Universității acelor vremuri, era o simbioză între o Agora unde se făceau dezbateri politice deschise și un festival folk.

7. VM: Care au fost principalele simboluri ale Fenomenului Piața Universității? (fotografia lui Mihai Eminescu, cântecele folkiștilor, lozincile strigate…).

Nic Hanu: Ați enumerat simboluri dar cred că principalul a fost „prima zonă liberă de comunism”.

8. VM: Ce se spunea atunci, de bine și de rău, despre cei care protestau în Piața Universității?

Nic Hanu: De bine se spune retroactiv.

De rău, se spuneau foarte multe: Golani, drogați, derbedei, prostituate, adunătură de legionari, scursurile societății, de toate.

9. VM: Ați fost în Piața Universității atunci când au venit minerii? Sau ați avut de-a face cu minerii în alt punct al Bucureștiului? Cum ați gestionat acele momente periculoase?

Nic Hanu: Când au venit minierii am fost la Televiziune și în Piața Victoriei. De gestionat revedeți pct. 4 paragraf 2.

10. VM: Ce impact credeți că au avut acele evenimente asupra societății democratice românești în devenire, din anii următori?

Nic  Hanu: În anii următori „Fenomenul” a fost deliberat ignorat și dus în derizoriu.

Abia din perspectivă istorică are și va avea o valoare. Lucrările mele din acea perioadă au rămas nepublicate, cu excepția câtorva care au fost prezentate în expoziția „REVOLUȚIA ROMÂNĂ București. Evenimente, Acțiuni, Manifestări, văzute și trăite de Nic Hanu”. Această expoziție a fost deschisă la Academia Română în Aula Bibliotecii, în decembrie 2019.

O altă mică serie (17 lucrări, majoritatea inedite) a făcut parte din expoziția „Fenomenul Piața Universității” , unde am expus alături de domnii Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea  la Muzeul Municipiului București în iunie 2020.

În perioada anilor ‘90 mă știam cu câțiva corespondenți de la marile agenții de presă occidentale, care știind ce fotografii făceam mi-au cerut unele spre publicare. După ce le-au văzut, comentariul a fost: Fotografiile tale nu sunt pentru „news” ele sunt pentru istorie.

11. VM: Credeți că astăzi sunt bine cunoscute aceste evenimente sau de fapt nu există interes pentru ele?

Nic Hanu: Acele evenimente sunt cunoscute cu precădere de către cei ce le-au trăit.

Noile generații cu educație precară și orientate spre consumism, pe lângă neinformare, nu sunt crescute în cultul și spiritul respectului față de valorile trecutului și în consecință nici un interes.

12. VM: Care sunt principalele învățăminte pe care generațiile tinere și cele viitoare le pot extrage din cele întâmplate sau ce credeți că ar trebui să rămână scris în „istorie” despre Fenomenul Piața Universității?

Nic Hanu: Nu sunt destul de competent să răspund. Și trebuie să adaug  „Cine nu-și cunoaște trecutul este condamnat să-l repete” (Nicolae Iorga).

13. VM: Ce părere aveți despre evoluția fotografiei și expozițiilor/albumelor fotografice după 1989?

Nic Hanu: Greu de spus. Progresele tehnologice, de neimaginat pentru fotografii anilor ’90, au dus la o abundentă hemoragie de imagini (cele mai multe fără nici o valoare generală), astfel că nivelul general a scăzut enorm, iar imaginile bune sunt strivite și greu de aflat dintre celelalte.

Facilitățile tehnice în realizarea atât a imaginilor cât și a printurilor – albume, expoziții, portofolii, arhive – pot contribui la promovarea imaginilor valoroase.

Imaginile importante sunt pândite de pericolul pierderilor irecuperabile din cauza mijloacelor de stocare, „cloud”, memorii mai mult sau mai puțin volatile, fiabilitatea mediilor de memorare ca și depășirea tehnică.

Internetul este un instrument cu două tăișuri.

14. VM: Dacă doriți să adăugați și altceva sau dacă era o întrebare pe care v-ați fi așteptat să o regăsiți aici și nu a fost, vă rog sa ne scrieți și să ne răspundeți la ea.

Nic Hanu: Ar mai fi de adăugat aprecierea mea că se mai găsesc specialiști ca Dvs., care să aibă în atenție și astfel de subiecte.

15. VM: De curând ați contribuit la realizare expoziției fotodocumentare „Fenomenul Piața Universității 1990 – 30 de ani”. Cum a fost primită de public această expoziție? Unde ați mai publicat/expus de-a lungul timpului fotografii realizate pe parcursul Fenomenului Piața Universității/Mineriada din 13-15 iunie 1990?

Nic Hanu: Fiind expuse la Palatul Șuțu lucrările a avut o vizibilitate remarcabilă. Totuși nu toți privitorii au avut o impresie favorabilă, astfel că unii și-au exprimat dezacordul vandalizând unele dintre lucrări spărgându-le cu piciorul.

Vă mulțumim mult!

Interviul a fost realizat la 13 august 2020.