În această secțiune a expoziției sunt prezentate documente despre înființarea Universității din București în anul 1864.

Documentele anterioare au fost identificate și la Arhivele Naționale ale României.

*

În documentele anterioare au tot fost amintite aceste facultăți din București care împreună formau la 4 iulie 1864 Universitatea din București, dar care erau acestea?

Pentru a răspunde la această întrebare va fi nevoie să ne întoarcem puțin în timp, în chiar primul an de domnie al lui Alexandru Ioan Cuza.

Așadar, totul a început în anul 1859, când spre finalul său a fost emis Decretul nr. 519 din 25 noiembrie, cel prin care a fost înființată Facultatea de Drept („Facultatea Sciințelor Juridice și Politice”). A fost prima facultate înființată, iar Constantin Bosianu a fost cel dintâi decan al ei, funcție pe care a ocupat-o ani la rândul, până în 1872. Iată mai jos un document, mai precis o listă cu studenți pe care decanul Bosianu a trimis-o la 28 ianuarie 1863 la cererea ministrului Cultelor și Instrucțiunii Publice.

Prin acest document am putut vedea și cum semna decanul Bosianu, dar și alte informații importante din primii ani de învățământ superior bucureștean. În plus, nu am ales prezentarea unui document din anul 1863 doar pentru a ilustra situația învățământului juridic, ci și pentru că acest an are și alte semnificații. El a fost momentul înființării a două instituții importante: Școala Superioară de Științe și Școala Superioară de Litere. Astfel, facem trecerea către alte două componente care împreună cu Facultatea de Drept au format în anul 1864 Universitatea din București, dar să nu anticipăm, și să le prezentăm pe rând.

[Raport] al ministrului Cultelor și Instrucțiunii publice nr. 28997 din 8 octombrie 1863.

Sursa: SANIC, fond MCIP, dosar 158/1863, ff. 195-196v.

Considerăm foarte importante următoarele pasaje din raport pentru că ele arată care a fost motivația care s-a aflat la baza înființării Școlii Superioare de Științe:

„Mișcatŭ de trebuinția ce se simte neincetatŭ in Țérră de ómeni cu cunoșcințe speciale: Professori, Ingineri de poduri și sosele, de mine, Architecți, Silvicultori, etc.; incredințatŭ cei’ cu singurele cursuri ce au figuratŭ pénă acum in budgetŭ, fără de avé o adevérată legătură intre elle, nu amŭ puté nici o dată isbuti să formâmŭ assemené ómeni; […]. Subsemnatulŭ a invitatŭ pe Onor: Consiliu superior de Instrucțiune publică a elabora o programmă pentru inființiarea unei scóle superióre de sciințe, care prin predarea unorŭ cursuri biennuale va pregâti pe junii studenți eșșiți din invêțiâturile gymnasiale, și’i va pune in posițiă de a fi buni professori de șciințe matematice, fisice și naturale in gymnasiele Țerrei, séu dea urma cu succesŭ inviețiâturile de applicațiă la deosebitele specialități șciințifice, cari treptatŭ se vorŭ institui in Țerră, séu pentru care junii cu merite se vorŭ trâmitte in scóle speciale din strâinătate. […] cu adîncŭ respectŭ viu a le suppune la inalta approbare a Măriei Vóstre, rugându-vê sé bine voiți a decreta instituirea Scólei superióre de sciințe dupre programma annexată […]”.

Sursa: SANIC, fond MCIP, dosar 158/1863, ff. 195-196.

În anul 1860 au fost două cursuri speciale introduse în învățământul din București: unul de istoria națională și altul de istoria literaturii clasice. Ele au fost insuficiente pentru nevoile țării, și pe cale de consecință s-a căutat o altă soluție: înființarea unei Școli Superioare de Litere. Iată expunerea de motive pentru această nouă instituție, într-un raport din 22 octombrie 1863 al ministrului Cultelor și Instrucțiunii publice:

„Lipsa cea simțita în invețiatura publică de a avé professorĭ bine preparatĭ pentru scólele secundarie si superiore a nevoitŭ pe guvernŭ a trămitte unŭ numerŭ de tinerĭ în străinetate, cu indatorirea cândŭ se vorŭ întórce înapoi de a servi statului în differitele ramurĭ alle instrucțiunei publice. Dară cu tóte sacrificiele cari le a făcutŭ statulŭ pînă acumŭ scopulŭ abià a pututŭ a se adjunge în parte, din causa că trebuințiele țerrei de cândŭ a începutŭ a se desvoltà poporulŭ românŭ, sunt cu multŭ mai mari de câtŭ ar puté se se împlinéscă pe drumulŭ încercatŭ […]. Subscrissulŭ încuragiatŭ de înalta sollicitudine cu care Maria Vóstră ațĭ binevoitŭ a approbà punerea ăîn lucrare a scólei superióre de sciinție matematice și fisice, crede că a sositŭ momentulŭ de a completà și scóla superióre de littere cu catedrele celle indispensabile, și de a’ĭ da o directiune câtŭ se va puté mai practică pentru formarea de professorĭ la învetiămêntulŭ secundariŭ, în ramurile litteraturei, filosofiei, istoriei și geografiei”.

Sursa: SANIC, fond MCIP, dosar 158/1863, ff. 236, 236v.

În concluzie, prin Decretul nr. 519 din 25 noiembrie 1859 a fost înființată Facultatea de Drept, prin Decretul nr. 967 din 8 octombrie 1863 au fost puse bazele Școlii Superioare de Științe, iar prin Decretul n. 1047 din 30 octombrie 1863 a fost întemeiată Școala Superioară de Litere. Prin Decretul nr. 765 din 4 iulie 1864 cele trei facultăți s-au unit pentru a forma împreună Universitatea din București. Facultățile erau conduse de către un decan, iar universitatea de către un rector.

*

Am văzut care au fost facultățile care au format Universitatea din București, dar care au fost membrii primei conduceri (rector și decani) ai Universității din București?

Astfel, la puțin peste trei luni de la înființarea Universității din București s-au încheiat și procedurile pentru stabilirea primei conduceri a instituției de învățământ superior din Capitală:

Rectorul Universității din București – Gheorghe Costaforu;

Decanul Facultății de Drept – Constantin Bosianu;

Decanul Facultății de Științe – Alexandru Orăscu;

Decanul Facultății de Litere – August Treboniu Laurian.

*

În fine, referitor la aceste momente fondatoare, mai pot fi amintite multe altele, ținând cont de importanța instituției și de perioada istorică în care ne aflăm, de edificare a statului național modern.

Mai avem însă o ultimă curiozitate pe care dorim să o dezvăluim: să aflăm care a fost primul corp profesoral al Universității din București în chiar anul înființării. În acest scop prezentăm un document sugestiv, cel mai probabil primul stat de funcții de la Universitatea din București, cel aferent lunii octombrie, semnat de Gh. Costaforu, primul rector ales.

Cu ajutorul documentelor de arhivă au fost recreate două state de funcții, unul pentru personalul administrativ, celălalt pentru cel didactic. În dosarul de arhivă care a servit ca sursă pentru aceste state, documentele nu au fost legate astfel încât să poată fi realizată o fotografie de calitate (statele sunt aproximativ un format A3 și au fost legate precum foile A4), de aceea a fost aplicată o reconstituire mai mult sau mai puțin vizual reușită, dar cu siguranță că din punct de vedere al informațiilor conținute este mai mult decât bună, având în vedere alternativa.

Statul de funcții pentru Personal Administrativ de la Universitatea din București – octombrie 1864

George Costaforu – rectorul Universității

Dimitrie Georgescu – secretar al cancelariei

Ion Benoni – îngrijitorul Palatului

Ion Crângaru – servitor

Ioniță Ghiță – servitor

Ion Constantinescu – servitor

Sursa: SANIC, fond MCIP, dosarele 229/1864 și 490/1864, ff. 88-90v, 127, 128.

Sursa: SANIC, fond MCIP, dosar 490/1864, ff. 89v, 128.

Statul de funcții pentru Personal Didactic de la Universitatea din București – octombrie 1864

Facultatea de Drepturi

Constantin Bosianu – profesor de drept roman

George Danielopolu – profesor de drept penal

George Costaforu – profesor de drept civil

Vasile Boerescu – profesor de drept comercial

Dimitrie Paul Vioreanu – profesor de drept administrativ

Constantin Boerescu – profesor de drept civil Catedra I

Aristide Pascall – profesor de drept civil Catedra a II-a

Alecsandru Vericeanu – profesor de economia politică

vacant – profesor de drept roman Catedra a II-a

Facultatea de Șciințe

Alecsandru Orescu – profesor de geometrie descriptivă

vacant – profesor de algebră superioară

Dimitrie Petrescu – profesor de geometria analitică

Emanoil Bacaloglu – profesor de fizică

vacant – profesor de chimie

C. Ferrerati – profesor de istorie naturală

Facultatea de Littere

A. Treb. Laurianu – profesor de literatură latină

vacant – profesor de literatură elenă

I. Zalomitu – profesor de istoria filosofiei

Aaronu Florianu – profesor de istoria universală

vacant – profesor de istoria critică a românilor

Ul. Marsillac – profesor de literatură franceză

Sursa: SANIC, fond MCIP, dosarele 229/1864 și 490/1864, ff. 88-90v, 127, 128.

Sursa: SANIC, fond MCIP, dosar 490/1864, ff. 90v, 127.

În luna octombrie 1864, la Universitatea din București personalul administrativ era format din șase membri, iar cel profesoral din 16 membri la care se adăugau cinci posturi vacante. Erau opt profesori la Facultatea de Drept (tot aici preda și rectorul Universității din București, Gh. Costaforu) și un post vacant la drept roman (catedra a II-a), patru profesori la Facultatea de Științe și două posturi vacante și în mod asemănător și la Facultatea de Litere. Costaforu, Bosianu, Orăscu, Laurian, Zalomit și Florian încasau fiecare cei mai mulți bani – 1800 lei. Cele mai mari costuri cu personalul erau la Facultatea de Drept, apoi la cea de Litere și în final cea de Științe. Funcția de rector era mai slab răsplătită decât cea de secretar sau de îngrijitor (administrator) al Palatului Universității din București.

*

Alte întrebări de cercetare și alte curiozități vor fi rezolvate și prezentate, dar desigur că arhivele sunt deschise deopotrivă pentru publicul specialist și cel neinițiat și documentele își așteaptă cercetătorii care trebuie nu doar să le identifice, ci și să le popularizeze în folosul tuturor, respectând însă anumite standarde.