În anul 1935, la inițiativa Editurii Cartea Românească apărea primul număr al periodicului „Buletinul laboratoarelor”, „organ de informațiuni precise din domeniul practic al științei”.

            În „cuvântul lămuritor” al primului număr semnat de nimeni altul decât Ion Simionescu (1873-1844), academician (titular din 1911 și chiar președinte al Academiei Române din 1941), fost rector al Universității din Iași în preajma Primului Război Mondial și profesor de paleontologie la Universitatea din București (din 1929), nota că „Buletinul laboratoarelor” „n’are pretenția să fie o revistă științifică; în el se vor înregistra toate noutățile din domeniul tehnic al aparatelor necesare laboratoarelor, industriilor, institutelor de bacteriologie, chirurgie și higienă, aparate electrice, de inginerie, precum și cele mai metodice dispozițiuni de material didactic și științific”.

            În revistă erau publicate informații, prospecte și cataloage cu diferite instrumente și aparate de laborator, utile profesorilor, cercetătorilor și industriașilor vremii, totul pentru „a veni  în ajutorul culturii naționale și în domeniul științific, până acum prea părăsit”. În afara acestor informații erau incluse în paginile revistei și informații despre istoria cercetării românești și a diferitelor instituții reprezentative, bineînțeles și de la universitățile din București, Iași și Cluj (vezi articolele Învățământul aplicat în țară la noi, Laboratorul de Chimie Analitică a Facultății de Farmacie din București, Laboratorul de chimie minerală al Universității din Iași, Societatea de Chimie din România sau Laboratorul de chimie anorganică și analitică depe lângă Facultatea de Științe din Cluj – a existat chiar și o rubrică specială în revistă intitulată Laboratoarele universitare, și la fel de important este de arătat că nu doar laboratoarele din structura universităților erau în atenția revistei, ci și cele din politehnici).

            Au fost rememorate și contribuțiile diferitelor personalități ale științei și culturii românești (de exemplu, Nicolae Teclu, Gheorghe Marinescu sau Nicolae Athanasescu, pentru a aminti doar câteva), au fost incluse articole științifice (Micrometodele noi pentru analiza vinurilor; Metoda cea mai simplă și rapidă, pentru numărarea trombocitelor cu pipetă de chihlimbar, după Lampert; Filmul ca ”material didactic”), articole în legătură cu știința românească și internațională (Industria chimico-farmaceutică în țara noastră, Industria tutunului sau Expoziția demonstrativă de aparate și instrumente chirurgicale, medicale, de chimie și farmacie), anunțuri și reclame (despre diferite apariții editoriale precum Agenda Chimistului sau pentru variate instrumente și aparate de laborator) sau extrase din alte publicații (din ziarul „Timpul”, articolul Știința, semnat de Ion Simionescu).

Pe lângă informațiile deosebit de interesante și destul de rar de aflat, întâlnim și fotografii inedite din epocă de la diferite manifestări precum de la Al V-lea Congres Național de Chimie Constanța, 1936.

            Dacă la început revista era concentrată asupra domeniilor chimie, fizică, farmacie și medicină, ulterior au fost acoperite și chirurgia și stomatologia. De asemenea, și în periodicitatea revistei s-au produs schimbări, de la apariția lunară din anul 1935, s-a trecut la una trimestrială după începerea celui de-Al Doilea Război Mondial.

            Trebuie precizat că „Buletinul laboratoarelor” a fost publicat până în anul 1942, fiind întrerupt în mod nedorit din cauza greutăților războiului, care la acel moment deveneau din ce în ce ce mai prezente și angoasante în societatea românească. De altfel, în chiar numărul dublu, 1-2, din anul 1942, al optulea an de apariție al periodicului, Ion Simionescu preciza că „numărul de față al Revistei noastre apare cu mare întârziere. «Nu sunt vremurile sub oameni, ci bietul om sub vremuri», a scris atât de adevărat Cronicarul […]. Mare parte din personal e chemat la datorie. Cei rămași trebuie să se silească a-i înlocui în atribuțiunile lor, ceeace nu se poate săvârși decât printr’o muncă mărită, dar și printr’o însuflețită legătură cu interesele Societății”. Simionescu puncta importanța revistei pe care o patrona, arătând că „ea se trimite gratuit tuturor celor interesați. Ea e unică la noi. Informează pe specialități despre tot ce e nou ca instrumente și aparate”.

            În urma celor consultate putem conchide că „Buletinul laboratoarelor” este o sursă de luat în seamă pentru descoperirea unor informații inedite din istoria învățământului și mai ales a cercetării românești, de la final de perioadă interbelică și pentru primii ani de război.