Născut în localitatea Râșcani (azi în județul Bălți, Republica Moldova) în anul 1915, Nicolae Botnariuc a absolvit Liceul „Ion Creangă” din Bălți și Facultatea de Științe a Universității din București. Titlul de doctor l-a obținut în anul 1946, iar docența în anul 1962. Încă din anul imediat următor după ce a absolvit facultatea, adică în anul 1943, Botnariuc a fost cooptat în corpul didactic al facultății bucureștene, unde a urcat treptele carierei universitare (1943 asistent, 1948 conferențiar, 1972 profesor).

Dăruirea și spiritul organizatoric l-au propulsat repede pe Botnariuc ca șef de catedră (1948-1972), decan al Facultății de Biologie (1962-1967, 1969-1972) și șef al Laboratorului de sistematică și evoluție a animalelor de la Institutul de Biologie al Academiei Române, ulterior și al Laboratorului de Ecologie (în perioada 1949-1973, respectiv 1973-1980). Priceperea sa o putem deduce și din perioadele îndelungate în care a ocupat aceste funcții și să nu trecem cu vedere, atât în plan didactic, cât și în cel al cercetării științifice.

Ca specialist biolog Nicolae Botnariuc a activat cu precădere în domeniile evoluționismului, în sistematică (știință care studiază diversitatea organismelor vegetale și animale, diferențele și înrudirile dintre ele), zoologie, istoria biologiei, ecologie și ocrotirea naturii. Toate aceste preocupări le-a materializat și printr-o bogată activitate publicistică, la capătul căreia putem număra peste 150 de lucrări științifice, manuale universitare și lucrări de popularizare a științelor biologice. Dintre aceste lucrări amintim: Considérations sur l’importance biogeographique de la faune des eaux périodiques de la Plaine Roumaine (1948) Viața în Deltă (1960), Din istoria Biologiei generale (1961), Principii de biologie generală (1967), Biologia generală (1979), Producția și productivitatea ecosistemelor acvatice (1981), Ecologia (1982), Evoluționismul în impas? (1992),  Evoluția sistemelor biologice supraindividuale (1999).

Viața în Deltă este de exemplu o lucrare de popularizare în care Botnariuc prezintă Delta Dunării sub numeroase aspecte, răspunzând și anumitor probleme ridicate în epoca în care a trăit, în rând cu preocupările biologice. Astfel, Botnariuc se oprește în paginile lucrării și asupra semnificației economice a peștilor și stufului („indicând problemele complexe care se pun în legătură cu exploatarea lor și încercând să indic soluțiile cele mai noi, propuse în aceste probleme”). În privința stufului, Botnariuc scria despre Delta Dunării că este o împărăție a stufului, iar acesta din urmă reprezenta o mare bogăție a țării: „Astfel, lumea a aflat că din stuf se poate scoate un număr neînchipuit de mare de substanțe, că din el se pot face nu numai garduri și acoperișuri, ci și materiale de construcții solide și trainice; că se poate fabrica hârtie, carton, mucavale, țesături din cele mai fine, materiale plastice, atât de căutate, nenumărate chimicale, medicamente, produse alimentare, îngrășăminte” (p. 231).

Un exemplu de lucrare de specialitate semnată de Botnariuc este Principii de biologie generală. În această lucrare sunt prezentate următoarele aspecte: organizarea sistemică a materiei vii, organizarea și funcționarea sistemelor de nivelul populației (speciei), sistemele de nivel biocenotic (relații interspecifice și trofice, rolul biocenozei și al ecosistemului, evoluția biocenozelor), relațiile dintre sistemele biologice de nivele diferite (individ-specie, populație-biocenoză). Toate aceste principii de biologie generală sunt prezentate și analizate pe baza unei bibliografii bogate la nivelul perioadei în care a fost redactată, și mai ales cu o suită de lucrări variată, în limbile română, franceză, engleză și rusă.

O altă lucrare importantă apărută în fascicule este Fauna României, în cadrul acesteia Botnariuc având rol de a conduce colectivul de elaborare (după ce predecesorul său, C. Motaș a fost arestat și închis din motive politice, din anul 1949). Din această lucrare au apărut până în anul 2010 89 de volume, activitatea lui Botnariuc fiind continuată și astăzi.

 Tot la timonă s-a aflat și în cadrul primei expediții românești transf-africane, întreprinsă în anii 1970 și 1971, pe când avea 55 de ani. La capătul expediției românești din care făceau parte în total 7 membri, au fost parcurși peste 18000 de km prin 12 țări africane, din Senegal (9 decembie 1970) până în Kenya (2 aprilie 1971), întorcându-se acasă cu numeroase „capturi” cu importanță științifică și noi cunoștințe.

În semn de apreciere pentru toate rezultatele obținute de-a lungul activității sale, Nicolae Botnariuc a fost membru al Academiei Române, al Societății de Științe Biologice din România, președinte al Comisiei Monumentelor din România și al Comisiei Naționale Om-Biosferă, lucrările sale fiind și astăzi consultate cu interes de către specialiști, mulți dintre ei care au și astăzi multe de datorat lui, fiind chiar foști studenți ai acestuia.

Bibliografie:

Ardelean, Aurel, Mohan, Gheorghe, Tițu, Haralambie, Dicționarul biologilor români, vol. I: A-M, Arad, 2000, p. 125, 126.

Botnariuc, N., Viața în Deltă, București, 1960.

Botnariuc, N., Principii de biologie generală, București, 1967.

Botnariuc, N. (red.), Producția și productivitatea ecosistemelor acvatice, București, 1981.

Negrea, Ștefan, Negrea, Alexandrina, Academicianul Nicolae Botnariuc la 95 de ani, Studii și Comunicări, vol. III, 2010, pp. 61-75, accesabilă la adresa studii.crifst.ro/doc/2010/2010_03.pdf, 14 octombrie 2021.

Opriș, Tudor, Contribuții românești la știința mondială. Compendiu, București, 2009, p. 93, 94.