„Buletinul Laboratorului de Mineralogie Generală al Universității din București” a fost publicat în perioada 1935-1937 de către Editura fondului universitar „Profesor L. Mrazec”, din cadrul Laboratorului de Mineralogie Generală al Facultății de Științe (Universitatea din București).
În „precuvântarea” de la primul număr al buletinului, Ludovic Mrazec arăta că scopul publicării sale era de a „înlesni tipărirea unora dintre lucrările originale, mai scurte, ale personalului și colaboratorilor laboratorului, și în special lucrările în legătură cu latura didactică a instituției”, dar și de a „cuprinde referatele tuturor lucrărilor personalului laboratorului, putându-se urmări astfel activitatea științifică desfășurată în laborator”. Prin urmare, în interiorul său pot fi găsite lucrări originale, traduceri în limbi străine ale lucrărilor cercetătorilor români, extrase și recenzii, precum și informații despre situația laboratorului. Grija editorială aparținea unei părți din personalul acestui laborator: Mircea Savul, conferențiar la catedra de mineralogie generală, Dan Giușcă și M. Filipescu, șefi de lucrări ai laboratorului.
Este de așteptat ca în acest fel de publicații să putem găsi și informații de interes istoric, nu doar cele adresate specialiștilor în diferite domenii, precum câteva informații esențiale despre acest laborator și disciplina pe care o servea, de la înființare și până în perioada interbelică, scrise de chiar Ludovic Mrazec.
De exemplu, putem afla că la început, mineralogia a fost o disciplină predată împreună cu geologia, de către Grigore Ștefănescu. Din anul universitar 1894/1895, s-a înființat noua catedră de cristalografie, mineralogie și petrografie, avându-l ca profesor pe Ludovic Mrazec, doctor în științele fizico-chimice la Universitatea din Geneva. Ca șef de lucrări în laboratorul de mineralogie, care totuși încă nu funcționa ca atare, a fost numit Panait Pavli, ulterior Gheorghe Munteanu (Murgoci). Cel din urmă a absolvit Universitatea din București, fiind licențiat în științele fizico-chimice. Pentru că laboratorul încă nu funcționa efectiv, așa cum am arătat, a trebuit ca la început să-și desfășoare activitatea în clădirea celui de chimie anorganică, pe când lucrările de microscopie se desfășurau într-o cameră a Muzeului de Istorie Naturală oferită în acest scop de Grigore Antipa (și biblioteca laboratorului era adăpostită temporar în cabinetul profesorului Grigore Ștefănescu). Ulterior, laboratorul a fost mutat în cadrul Muzeului de Geologie și Paleontologie, unde director era Grigore Ștefănescu și laboratorul putea astfel să fie folosit în beneficiul studenților Universității din București, în condiții mai potrivite. În aceeași perioadă și alte laboratoare aveau o organizare improvizată și cu efecte de bănuit, fiind totuși dificil de susținut toate investițiile financiare necesare deodată.
De abia în anul universitar 1899/1900, laboratorul a fost integrat administrativ în structura Facultății de Științe a Universității din București. Situația dificilă nu a luat sfârșit pentru acest laborator de mineralogie din cauza problemelor financiare. În condițiile Primului Război Mondial, cu ocuparea Capitalei și a unor clădiri de către armata străină, inclusiv cu presiunea exercitată asupra patrimoniului Universității din București, laboratorul a avut de suferit unele distrugeri materiale (în același timp, Facultatea de Științe a fost închisă din cauza războiului, dar miza era conservarea patrimoniului, și nu în totalitate s-a putut realiza).
Un moment important din evoluția interbelică a laboratorului a fost petrecut în anul 1927, când laboratorul și-a găsit în sfârșit un loc în Palatul Universității. De adăugat la final că laboratorul cuprindea și o colecție de minerale și roci, constituită la bază din vechea colecție de minerale a lui Grigore Ștefănescu, dar și din donațiile realizate de chiar personalul laboratorului sau externi (Karl Ochsenius, Anton Raki), inclusiv alte instituții (Ministerul de Industrie și Comerț a donat colecția de minerale și roci din zona Baia Mare). Pentru prezentarea lor în scop didactic au fost organizate două săli speciale. Bineînțeles, laboratorul avea și un important patrimoniu de aparate pentru diferite studii și analize realizate în scop didactic (totuși, materialul didactic era insuficient în raport cu necesitățile). În plus, în biblioteca laboratorului se găseau mai multe colecții de lucrări speciale, inclusiv periodice și hărți topografice și geologice.
În cuprinsul acestui periodic putem cunoaște și textul unei lecții ținute de Mrazec la 18 decembrie 1934 (Progresul Științei Mineralogice în cei 40 de ani din urmă), informații despre Fondul Universitar Profesor L. Mrazec sau să citim o dare de seamă privind activitatea laboratorului între anii 1934-1936.
„Buletinul Laboratorului de Mineralogie Generală al Universității din București” reprezintă o sursă de considerat în scrierea istoriei universitare, la fel cum sunt și alte publicații similare, care așteaptă să fie (re)descoperite și cercetate.