Mihai Isbășescu (Mihai D. Isbășescu) a fost un cunoscut filolog, germanist, lexicograf și istoric literar. Studii le-a început la școala evanghelică din București (1921-1925), apoi a urmat Colegiul Național Sf. Sava (1925-1932), iar în 1936 a absolvit facultățile de Litere și Filozofie și Drept ale Universității din București. A urmat apoi studii de specializare în Germania, la Universitatea din Tübingen, acolo unde a obținut în anul 1939 titlul de doctor în filologie germană. Ulterior, Mihai Isbășescu a fost numit profesor universitar la Catedra de Limbă și literatură germană, la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, catedră pe care a și condus-o în perioada 1976-1984.
A tradus operele literare ale multor autori germani, a elaborat mai multe studii și articole importante de istorie literară, dar și dicționare și cursuri universitare.
Ca lexicograf, Isbășescu a dus o muncă susținută în urma căreia au rezultat mai multe dicționare importante, începând cu cel realizat în 1957, la mai multe decenii diferență de la apariția unei lucrări similare. Iată un fragment semnat de Isbășescu în cuvântul introductiv la acest dicționar tipărit la sfârșitul anilor 1950:
„Înțelepciunea populară spune că învățarea unei limbi străine îi mai dăruiește omului o pereche de ochi, cu care să poată cuprinde și înțelege mai bine știința lumii. Dar învățarea unei limbi străine nu se poate face fără manuale didactice și fără dicționare. Dacă în ultimele decenii s-au întocmit, când și când, diferite manuale pentru învățarea limbii germane, dicționare germano-române bune n-au mai fost tipărite de peste 40 de ani, de la cele ale lui Maximilian Schroff (ed. I, București, 1916, ed. a II-a, București, 1922), Gh. Coman (București, 1925), Sabin Pop. Barcianu (Sibiu, 1905), Theodor Codrescu (Iași, 1909) și Ghiță Pop (ediția de buzunar Langenscheidt). Niciunul din aceste dicționare nu se mai găsește în comerț decât întâmplător, la anticariatele de Stat și, chiar dacă s-ar găsi, n-ar mai putea satisface întru totul. Atât limba germană, cât și cea română au evoluat mult de atunci, mai ales după 1945. De aceea se simțea nevoia întocmirii unui nou dicționar german-român care să cuprindă toată îmbogățirea lexicului cu termeni din domeniul științelor sociale și economice, ideologiei marxiste, științelor fizico-naturale și tehnicii”.
La cinci ani de la elaborarea acestui dicționar, Isbășescu a publicat un dicționar de buzunar, lucrare concepută în primul rând pentru a veni în sprijinul elevilor și studenților care doreau să învețe limba germană. Ulterior, Isbășescu a lucrat și la realizarea altor dicționare, singur sau împreună cu alți co-autori, precum Dicționarul german-român din anul 1966 (apărut la Editura Academiei Republicii Socialiste), publicat și în ediția a II-a, în anul 1989, considerată cea mai bună lucrare de acest fel pentru limba germană din România (tipărită atât sub „umbrela” Academiei RSR, cât și a Institutului de Lingvistică din cadrul Universității din București). Realizarea ediției a doua a necesitat o muncă susținută timp de mai mulți ani (1971-1987), apreciindu-se în „cuvântul înainte”, că dicționarul era „cu aproximativ 20% mai bogat decât în prima sa ediție”, numărând în total circa 180000 de cuvinte-titlu.
După 1989, în cadrul seriei binecunoscute de dicționare de la Editura Teora, Mihai Isbășescu a publicat mai multe dicționare, atât german-român, cât și român-german. Unul dintre primele a fost cel din 1993 (60000 de cuvinte), ulterior apărând și în 1995 (60000 de cuvinte) și 1997 (38 de cuvinte, german-român și român-german). După moartea lui Isbășescu în anul 1998, dicționarele sale au continuat să fie reeditate (1999 și 2007) ca o formă de recunoaștere a autorității sale în studiul limbii germane.
De asemenea, se pot scrie multe și despre contribuțiile în domeniul istoriei literaturii germane adresate specialiștilor sau despre cele destinate studenților la Universitatea din București și despre publicațiile care au însoțit această activitate (a se vedea o parte dintre titluri în bibliografie). De exemplu, în anul 1968, o lucrare de istoria literaturii germane a văzut lumina tiparului la Editura Științifică, fiind chiar prima dintr-o serie de istorii literare originale inițiată de editură, fiind destinată în primul rând „publicului larg doritor să se orienteze asupra liniilor generale de dezvoltare a literaturii germane de-a lungul secolelor, ca și asupra celor mai de seamă reprezentanți ai acestei literaturi”.
Mai jos, sunt două imagini ale lucrărilor de istoria literaturii germane publicate la sfârșit de ani 1940, care au stat la baza cursurilor predate de profesorul Isbășescu studenților de la Universitatea din București.
Tot Mihai Isbășescu a fost un important traducător de lucrări din limba germană semnate de autori celebri, precum Goethe, Kafka, Schiller, Hauff sau Mann. Merită precizat și că Mihai Isbășescu a fost căsătorit cu Maria Golea, iar fiica lor, Cristina, a fost la rândul ei profesor universitar, dar de limba și literatura spaniolă, tot la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București.
Prin activitatea didactică și publicistică bogată pe care a desfășurat decenii întregi, Mihai Isbășescu a reușit să contribuie semnificativ la popularizarea limbii și literaturii germane în România. Meritele i-au fost recunoscute prin acordarea mai multor premii din partea Institutului Goethe, Uniunii Scriitorilor și Fundației Alexander von Humboldt.
Bibliografie
Dimitrescu, Florica, Lamento pentru Cristina Hăulică, https://www.observatorcultural.ro/articol/lamento-pentru-cristina-haulica-2/, accesat la 04.10.2021.
Isbășescu, Mihai D., Aliterațiunea în poezia germană, București, 1935.
Isbășescu, Mihai D., Memoriu de titluri și lucrări, București, 1944.
Isbășescu, Mihai D., Contribuțiuni la studiul originei și evoluției monologului feminin în lumina problemei genezei Minnesangului, București, 1945.
Isbășescu, Mihai D., Istoria literaturii germane. Dela 1300 până la 1748. Curs, București, 1947.
Isbășescu, Mihai D., Istoria literaturii germane. Cultura și literatura epocii cavalarești-curtenești (1150-1300), București, 1948.
Isbășescu, Mihai D., Istoria literaturii germane. Epoci și personalități, București, 1948.
Isbășescu, Mihai, Dicționar german-romîn, București, [1957].
Isbășescu, Mihai, Dicționar de buzunar romîn-german, București, 1962.
Isbășescu, Mihai, Istoria literaturii germane, București, 1968.
Isbășescu, Mihai, Kisch, Ruth (coord.), Dicționar german-român, ed. a II-a, București, 1989.
Isbășescu Mihai, Dicționar german-român, București, 1993.
Sasu, Aurel, Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I: A-L, Pitești, 2006.