Zona A este cea din apropierea Grădinii Botanice și Spitalului Universitar, precum și a UMF „Carol Davila”, punctul ei central reprezentându-l chiar Strada Dr. Carol Davila.

Este formată din următoarele străzi:

1 – Strada Doctor Ernest Juvara

Născut pe 5 mai 1870, la Bârlad, județul Vaslui, Ernest Juvara a studiat la Facultatea de Medicină din Paris între anii 1888 și 1895, iar mai târziu a predat disciplina anatomia descriptivă. Printre funcțiile importante pe care acesta le-a deținut pe parcursul vieții s-au numărat cea de director al Laboratorului de Anatomie din Paris, între 1890 și 1892, cea de asistent la Institutul de Anatomie Topografică și Chirurgie Experimentală din București, între 1895 și 1900 și nu în ultimul rând, a fost chirurg la Spitalul „Filantropia” din București. Contribuția sa principală a avut-o în dezvoltarea chirurgiei românești. Pentru activitatea sa, Ernest Juvara a fost decorat cu „Steaua României” în grad de cavaler, iar în 1970 UNESCO a sărbătorit un secol de la nașterea sa. Câteva dintre lucrările cu care s-a afirmat sunt: Tratamentul operator al fracturilor diafizelor prin metoda fixatorului extern, Lucrări de terapeutică si clinică chirurgicală, Manual de anatomie chirurgicală. Ernest Juvara a murit pe 5 mai 1933, la București.

2 – Strada Doctor Dimitrie Brândză

Născut pe 10/22 octombrie 1846, în localitatea Bivolu, județul Botoșani, Dimitrie Brândză a absolvit Academia Mihăileană, apoi și-a continuat studiile la în științe naturale și medicină la Paris. Pe parcursul vieții, a  fost membru al Societății Geografice Române (1875), membru al Academiei Române (1879) sau director al Grădinii Botanice. În plus, a fost și profesor universitar, disciplina predată de acesta fiind botanica. Datorită eforturilor sale, Grădina Botanică a Universității din București s-a dezvoltat și a fost mutată pe teritoriul ocupat în prezent (1882). Din acest motiv, în ziua de azi această Grădină Botanică îi poartă numele, lucru stabilit în cadrul primei Sesiuni Naţionale de Comunicări Ştiinţifice Botanice, în 1994. Dintre lucrările reprezentative ale acestuia menționăm Curs elementar de istorie naturală, în 3 părți, publicată în  1873 și Fragmente din flora României, publicată în 1876. Dimitrie Brândză a murit pe 3/15 august 1895 în localitatea Slănic-Moldova, județul Bacău.

3 – Strada General Doctor Emanoil Mihail Severin

4 – Strada Doctor Cristea Buicliu

Născut pe 6 decembrie 1857, în Roman, Cristea Buicliu a studiat la Facultatea de Medicină din Paris. Întors în țară, Cristea Buicliu a ocupat numeroase funcții importante pe parcursul carierei, cum ar fi clinician, deputat, senator și fiind în același tmp și profesor universitar de medinică internă. Cristea Buicliu a fost unul din întemeietorii clinicii medicale românești. Mai mult decât atât, în 1897, împreună cu Ioan Cantacuzino și Wilhelm Kremnitz, l-a tratat pe principele Ferdinand, moștenitorul tronului, salvându-l de la moarte. Mulțumită realizărilor sale, Așezământul Brâncovenesc a acordat numele său unei săli de spital în 1921. Una dintre lucrările sale semnificative a fost Tratat de Terapeutică. Cristea Buicliu a decedat pe 9 august 1916.

5 – Strada Doctor Carol Davila

Născut în anul 1828, în Parma, Ducatul Parmei, Carol Davila a studiat la Facultatea de Medicină de la Paris, urmând mai apoi să ajungă medicul șef al Armatei Române și inspectorul general al Serviciului Sanitar. În calitate de profesor universitar, ela predat chimia, însă Davila s-a remarcat prin numeroase alte contribuții la dezvoltarea sistemul medical din România, cum ar fi faptul că a organizat serviciul român de ambulanțe, a contribuit la înființarea Facultății de Medicină în cadrul Universității din București în anul 1869, a înființat Grădina Botanică din București (1861), a introdus concursurile medicale și stagiile obligatorii în spitale, a inventat tinctura Davila pentru tratamentul holerei, a introdus consulațiile gratuite în spitale pentru săraci. În consecință, pentru toate acestea și multe altele, în ziua de azi întâlnim numeroase instituții care îi poartă numele, cum ar fi Universitatea de Medicină și Farmacie din București și Spitalul Universitar de Urgențe Militar Central. Dintre lucrările semnificative ale acestuia menționăm Profilaxia sifilisului (1853) și Aerul atmosferic (1871). Carol Davila a murit pe 24 august 1884 la București.

6 – Strada Doctor Leonte Anastasievici

Născut în anul 1851, Leonte Anastasievici a condusAmbulanța Crucii Roșii în timpul Războiului de Independență (1877-1878), și a fost și autorul lucrăriiUn nou procedeu de tratament radical al herniilor, printre alte publicații de-a lungul vremii Leonte Anastasievici a murit în anul 1914.

7 – Strada Doctor Nicolae Turnescu

Născut în anul 1819, în București, Nicolae Turnescu a studiat la Facultatea de Medicină de la Paris, ajungând să fie primul decan al Facultății de Medicină din București în anul 1869. Nicolae Turnescu a fost întemeietorul clinicii chirurgicale și a fondat și Societatea Medicală din România. În anul 1890 Nicolae Turnescu a încetat din viață.

8 – Strada Doctor Ion Radovici

Născut în anul 1869 Ion Radovici  a studiat la Facultatea de Medicină din Paris. Pe parcursul carierei sale, Ion Radovici a deținut numeroase funcții importante, printre care: medic secundar în spitalele Eforiei, șef al catedrei de clinică medicală, membru în Consiliul Sanitar Superior, deputat al Colegiului II de Ilfov sau consilier comunal în București. Ion Radovici a militat în mod special în tratarea problemelor cauzate de tuberculoză, o boală gravă în perioada în care a trăit, fiind și membru fondator al Societății pentru Combaterea Tuberculozei. Ion Radovici a murit în anul 1908.

9 – Strada Doctor Ștefan Capșa

Născut pe 20 septembrie 1822, la Brașov Ștefan Capșaa studiat la Facultatea de Medicină din Viena, obținând titlul de doctor în medicină și chirurgie. În cariera sa academică, a predat diverse cursuri, cum ar fi cel de moșit la Școala de Moașe de la Institutul „Maternitatea” din București, dar a avut titlul și de profesor universitar la Catedra de obstetrică teoretică și practică din cadrul Facultății de Medicină din București. Ștefan Capșa a avut o carieră de succes în domeniul medicinei, deținând funcții precum doctor secundar la Spitalul Colțea din București, doctor primar la Institutul de Nașteri (1854), director general al Serviciului Sanitar al României (1866), chiar preşedinte al Consiliului medical superior (1866-1874). Contribuțiile lui la dezvoltarea sistemului medical românesc au fost semnificative, întrucât Capșa a ajutat la conceperea și implementarea legii sanitare din 1874, a publicat regulamentul intitulat Instrucţiuni asupra executării măsurilor profilactice în contra variolei maligne în 1871, pentru a controla răspândirea epidemiei de variolă și a introdus măsuri sanitare menite să ajute la suprimarea epidemiilor în general. Împreună cu frații săi, va întemeia cofetăria Casa Capșa, situată pe Calea Victoriei, care poate fi vizitată și în ziua de azi. Dintre lucrările reprezentative ale lui Ștefan Capșa, menționăm Arta moșitului și Amputația colului uterin. Ștefan Capșa a murit la 14 ianuarie 1885, la București.

10 – Strada Doctor Alexandru Boicescu

*

„Categoria profesională a medicilor a fost cea mai avantajată din punct de vedere al grupării străzilor cu numele celor mai renumiți reprezentanți într-o zonă bine conturată. Cartierul Cotroceni s-a dezvoltat în primele decenii ale secolului al XX-lea pe o suprafață de peste o sută de hectare la est de Palatul Cotroceni și la sud de râul Dâmbovița. Mai toate străzile din acest cartier poartă nume de medici importanți. Cum s-a ajuns aici?

Așezarea casei doctorului Davila pe „ulița Notagiul” înainte de 1871 a fost evenimentul originar. După dispariția lui Carol Davila strada aceasta a primit numele lui în 1885, fiind printre primele străzi din București care păstrează memoria unui fost rezident ilustru. Construcția Facultății de Medicină (1899-1903) în apropiere, pe bd. Independenței (acum bd. Eroii Sanitari), a fost al doilea eveniment important în evoluția zonei. În 1909 o stradă din apropiere a primit numele doctorului Asachi (George Assaky, acum str. dr. Cristea Buicliu). Din acel moment terenul era pregătit. În 1915 Consiliul Comunal a hotărât ca străzile deschise în parcelarea Davila, în imediata vecinătate a Facultății de Medicină, să poarte „nume de medici distinși români, încetați din viață”, devansând prevederile art. 29 din Regulamentul pentru numerotarea și nomenclatura străzilor orașului București din 1920. Patru străzi care nu aveau nume în mod oficial au primit numele doctorilor Nicolae Turnescu, Leonte Anastasievici, Ștefan Capșa și Ion Radovici.

După 1919 procesul de extindere a construcțiilor a continuat către est și apoi către sud. Parcelarea Regina Maria s-a dezvoltat ca o continuare logică a parcelării Davila și era formată din șapte străzi care au primit de la început nume de medici. Se întindea pe o suprafață de aproape trei ori mai mare decît parcelarea Davila, fiind cuprinsă între str. Sfântul Elefterie, str. Carol Davila și str. dr. Joseph Lister. Ulterior, atribuirea de nume de medici s-a extins în etape succesive (1926, 1927, 1930) și în parcelarea Principesa Elena, până la șoseaua Panduri. Regula s-a păstrat și după al Doilea Război Mondial, două atribuiri de nume de medici având loc și la începutul deceniului al optulea. Ultima decizie din 1995 a constat în revenirea numelui doctorului Nicolae Paulescu, după ce fusese „epurat” în 1948.

Acum, în cartierul Cotroceni se află aproape cincizeci de străzi cu nume de medici români și străini din totalul de șaptezeci și opt din București.”

Sursa: Aurel Ionescu, Străzile din București și numele lor: personalități ale bisericii, medici și farmaciști, vol. III, București, Editura Vremea, 2014, pp. 145, 146.

*

„Atestat documentar în noiembrie 1614, satul Cotroceni ființa cel puțin din secolul al XVI-lea, pe terasa înaltă ce delimita malul drept al Dâmboviței, intrând pe la 1600 în domeniul domnesc al lui Mihai Viteazu, pentru neplata dărilor de către moșnenii care îl stăpâneau. Ulterior, urmași ai acestora au primit aprobarea domnului Radu Mihnea de a răscumpăra satul (1614), care, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, a ajuns în stăpânirea descendenților unuia dintre moșneni, căpitanul Ghioca și sora sa, Despa, copiii jupânesei Dumitra, fiecare stăpânind câte o jumătate”.

Sursa: Mariana Lazăr, Ștefania Dinu, Ioana Drăgulin, Cotroceni, arc peste timp, București, 2019, p.16

*