„Români, maghiari, germani, evrei, sârbi, turci, tătari, ucrainieni, țigani.

Muncitori, țărani, intelectuali, elevi, studenți, femei, bărbați, tineri, bătrâni.

Nu vă lăsați înșelați!

Nu vă săpați singuri groapa!

Nu credeți în minciuna neocomunismului fesenist!

Fesenismul vrea să instaureze o nouă Dictatură!

Dictatura fesenistă a lui Ion Iliescu – dacă va reuși să acapareze puterea – o să vă transforme în sclavi. În oameni fără libertate – fără drepturi, având singura obligație ce va deveni «legală» să lucrați până nu mai puteți – așa cum ați mai lucrat – sub talpa unui «Președinte» care v-a arătat deja de ceea ce este în stare atunci când, cu ajutorul bastoanelor, încearcă să vă încovoaie.

Ion Iliescu – vechi comunist, vechi activist, vechi nomenclaturist – se bazează în încercarea lui de a fura puterea din mâinile Poporului, a celor ce prin riscul vieții lor au înfăptuit Revoluția din 16-22 decembrie 1989, tocmai prin vechii comuniști activiști, nomenclaturiști, securiști, cât și a miniștrilor ceaușiști pe care i-a păstrat în funcție, transformându-i în miniștri CPUN-iști.

Nici unul din acești slujitori fideli ai vechiului regim de oprimare să nu fie lăsat să pătrundă în noua conducere a țării! În noua Adunare a Deputaților și în Senat. Crezul vostru suprem, lupta voastră până la capăt, să fie, începând din această clipă, Art. 8 din Proclamația de la Timișoara!

După ce v-au distrus trupurile și sufletele sub Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ceaușescu credeți că o să vă distrugă mai puțin sub comunistul Ion Iliescu? După ce v-au furat salariile și mâncarea – zeci de ani – credeți că o să vă dea să mâncați mai mult sub viitoarea lui Dictatură?

În vreme ce ei, Comuniștii, au avut întotdeauna tot ce au vrut, voi, Popor român, nu ați avut niciodată nimic. Plătind zi de zi, din munca și sărăcia voastră, stăpânirea bicisnică și bogăția lor nemăsurată.

Nici un Comunist să nu murdărească Altarul viitorului Sfânt Parlament al Țării!

Suntem cu sufletul, cu deznădejdea, cu Speranța și cu Disperarea noastră alături de sufletul, deznădejde, Speranța și Disperarea celor din Piața Universității din București, a celor din Piața Operei din Timișoara, a celor din Piețele din Cluj, Oradea, Deva, Sibiu, Brașov, Iași, Focșani, Constanța, a celor din toate orașele țării, unde, într-o ultimă încleștare, oamenii au ieșit în stradă să-și ceară dreptul la libertate, dreptul la democrație, DREPTUL DE A TRĂI!

Suntem alături de toți «golanii» inundând cu zecile de mii peisajul interlop al acestor locuri de întâlnire și unitate înțesate de golani-muncitori, golani-mineri, golani-doctori în științe, golani-profesori universitari, golance-bătrâne, golance-mame, golani-veniți în cărucioare de paralitici și pui de golani de toate felurile purtați pe umerii părinților.

Suntem cu ființa și foamea noastră alături de martirii, de eroii care au intrat în greva foamei.

Nici un sacrificiu nu este mai sfânt ca sacrificiul închinat salvării de Comunism! De Dictatura Comunistă croncănind pe cerul alb al țării. De dictatura vechilor, noilor, Acelorași Comuniști gata să se repeadă asupra noastră ca niște păsări de pradă.

Să nu credem în pocăința lor!

Așa cum Dumnezeu nu crede în pocăința Diavolului!

Acum ori niciodată!

APEL CĂTRE ROMÂNIA DE MÂINE!”

Sursa: „Viitorul”, 8 mai 1990, p. 1.

[Vlad Mihăilă]