„În dimineața zilei de 14 iunie, o coloană de mineri, însoțiți și ghidați (de sigur) de persoane – știți ale cui – în civil, a pornit de la gară direct spre sediul PNȚ-cd. Devastarea acestuia nu a fost atât de dezorganizată pe cum s-ar părea, iar minerii au fost lăsați să distrugă totul și să fure bani și numeroase alte lucruri tocmai pentru a se lăsa să distrugă totul și să fure bani și numeroase alte lucruri tocmai pentru a se lăsa în urmă impresia de haos și furie oarbă. Una din dovezi se află într-un din birourile redacției «Dreptatea» și va putea rămâne la dispoziția oricui ar dori să o vadă.

Fiindcă, în dimineața numită, în timp ce huliganii devastatori aduși de către guvern distrugeau totul și furau orice, câțiva (dintre aceștia sau dintre securiștii și «oamenii de bine» care îi însoțeau), în loc să lovească sau să pună mâna pe ce vedeau cu ochii, aveau ce aveau cu unul dintre pereți. Ei au început să lovească și să desprindă o porțiune din zid pe care o măsuraseră cu mare precizie. Au distrus zidul pe o parte, apoi au încercat pe cealaltă parte și au dat de ceea ce căutau ș ide existența căruia nimeni, dintre noi, desigur, până acum, nu aflase: un seif. O casă de bani, masivă, din fier, perfect acoperită cu tencuială, pe care au deschis-o cu un aparat de sudură ș ide existența căreia numai «ei» puteau ști.

Dar care «ei?» Cine sunt acești «ei», care i-au adus pe mineri acolo special pentru a «opera»? Noi nu putem ști. Iată de ce ne gândim să vă întrebăm cu tot respectul, pe dumneavoastră domnul Ion Iliescu. Dumneavoastră ați fost șeful Direcției Apelor, al cărei sediu a fost în acea clădire și în acele camere în care, până la data de 14 iunie, a putut funcționa redacția ziarului «Dreptatea». Nu vă aduceți cumva aminte, șiați cumva de existența unui seif secret, zidit în peretele unuia din birouri? Nu știți cumva ce se putea ascunde acolo? Ce fel de acte, dosare secrete sau bani au ridicat de acolo «minerii» dumneavoastră? Marius Dragomir”.

Sursa: „Dreptatea”, 22 iunie 1990, p. 3.