„Au și minerii «ideologia» lor. O «ideologie» ce nu-i comunistă sau neocomunistă, nici capitalistă. Se pare că sistemele sociale îi preocupă prea puțin. Concepția politică ei și-o definesc cum nu se poate mai simplu: «Să fie bine în țară!» Acesta e gândul care i-a pornit a treia oară spre București. În Piața Universității, practic ocupată de mineri, stau de vorbă cu Petreu Pușcaș, de la Mina Livezeni. Notez ce spune: «Dacă la București e rău, nici în țară nu poate să fie bine. Și ieri, la București, situația era mai mult decât rea. Oameni au început să se adune la mină. Nu i-a chemat nimeni. Au venit singuri și singuri am hotărât că e musai să fim în capitală».
Și au sosit. De pe la 4 dimineața au început să sosească garniturile de tren din Valea Jiului. Au fost patru garnituri. La ora 5, în Piața Victoriei le-a vorbit președintele țării. Pe la 6, Piața Universității se afla în stăpânirea lor. Când au intrat ei în «dispozitiv» câteva lucruri erau deja rezolvate. Armata eliberase, încă din timpul nopții, Ministerul de Interne și Poliția Capitalei. Focurile de armă, auzite de mai multe ori în cursul nopții, încetaseră și ele. Doar în clădirea Poliției Capitalei se mai aruncau, din stradă, sticle incendiare. Așa arăta scena când «au urcat» pe ea minerii. Constantin Ținca, miner din Petrila, este puternic impresionat. La fel a fost și miercuri seara, când a plecat de acasă. «Plângeam – spune el. Sunt ditamai bărbatul, dar nu am putut să-mi stăpânesc lacrimile. Nevastă-mea, când m-a văzut cu lacrimi în ochi, a devenit temătoare. Și-a dat seama că voi porni spre București. Mă implora să nu plec, amintindu-mi de cei nouă copii ai noștri. Totuși, am plecat. Suntem atât pentru a da o mână pe ajutor ca să fie bine în țară. Și să știți că nu vom părăsi capitala până ce nu vom fi noi convinși că toate problemele sunt rezolvate. Nu mai vrem să mai venim și a patra oară, așa că ce-i de făcut pe aici, trebuie să facem acum».
Desigur, minerii vor să restabilească ordinea. «Fără violență!» este cuvântul de ordine. Așa i-a îndemnat și președintele Iliescu. Dar inginerul Traian Iordache, directorul Minei Petrila, știe că «cine seamănă vânt culege furtună». Forțele extremiste au semănat vânt și furtuna nu-i totdeauna ușor de oprit. Se fac mari eforturi în acest sens. Minerii sunt oameni cu care te poți înțelege. Unii însă, impresionați de ce-au văzut, s-au repezit să devasteze sediile P.N.L. și P.N.Ț.-c.d. N-aveau nici o dovadă concretă că în aceste locuri sunt sursele de violență. Doar intuiția lor. Au spart geamuri, au fost arse documente. La P.N.Ț.-c.d., în bulevardul Republicii, minerii Ion Pugna, de la Petrila, Pavel Gegiu, de la Coroești, Ludovic Sipos, de la Vulcan, privesc uluiți câteva machete: bancnote de o sută de lei false. Era al treilea șoc pe care îl trăiau, după ce descoperiseră mai întâi muniții, apoi droguri. «Iată, spune unul dintre ei, era nevoie de noi aici».
Nu știu dacă are dreptate. Nu știu dacă era într-adevăr nevoie să vină minerii la București. Dar, acum, prezența lor în Capitală este o realitate. Și e bine să le mulțumim pentru gândul lor bun: «Să fie bine în țară!». Și să le adresăm îndemnul de a acționa în toate împrejurările așa cum au gândit: «Fără violență!».
A. P. Vasiliu”.
Sursa: „Adevărul”, 15 iunie 1990, p. 1.
[Vlad Mihăilă]