„Revoluția ne-a restituit, din primul său ceas de existență, televiziunea. Iar Televiziunea Română Liberă, printr-un gest așteptat de decenii ne-a restituit colindele. Ne-a restituit niciodată uitatele, niciodată ștersele din suflet armonii lăuntrice ale ființei noastre naționale.

Lângă Pomul de Crăciun (nu de iarnă, cum i se zicea la meschina pomană sindicalistă!), în noaptea Ajunului le-am reauzit, la televiziune și la radio, reculeși și înfiorați, intonate de îngereștile voci ale «Madrigalului». Până și colindele care au trebuit reînviate de pe un disc destinat străinătății, fuseseră exclusiv «pentru export»!

Ascultam colindele, urmărind apoi cu nestăpânită emoție mărturiile cinematografice despre revoluția impetuoasă care a dezrobit țara.

Ascultam colindele, urmărind apoi, cu oroare și mânie, mărturiile cinematografice despre masacrul dezlănțuit de «killerii» lui Ceaușescu.

Ascultam colindele așa cum nu le vor mai asculta niciodată copiii și nepoții noștri. LE ascultam acoperite în răstimpuri de trăznetele gloanțelor risipite, într-o demență lașă, în noaptea orașului, de profesioniștii crimei. Gloanțe împotriva revoluției. Împotriva poporului. Împotriva vieții.

Doamne, câți nevinovați n-au mai căzut și în această noapte de Crăciun fără să se bucure, măcar o dată în viața lor, de sunetul nepereche al colindelor!

Colinde sub gloanțe. Ultima pătimire a unui popor ridicat să-și facă dreptate.

Un Crăciun însângerat. Printre atâtea lucruri pe care le au de plătit ucigașii poporului român se numără, tragic, și viețile martirilor secerate în acest Crăciun îndoliat. Victor Vântu”.

Sursa: „Adevărul”, 26 decembrie 1989, p. 1.