„Un copil-reporter (sau foto-reporter-copil?) din redacția oficiosului PNȚ-cd, care semnează cu inițialele E.M. (probabil din modestie), o «compunere liberă», ne istorisește că într-o zi, pe când «golănea» prin piață, a picat pe dânsul o pleașcă de noroc… politic, sub forma unui manifest. Manifestul operă tot a unor «golani», îndemna pe comuniștii simpli să se facă anticomuniști și antifeseniști. E.M. a luat frumușel manifestul, l-a dus acasă și l-a dat tatăului său să-l citească (tatăl fiind de felul lui «cam fesenist»). După lectura manifestului, tatăl s-a convertit apoi în revoluționar în toată regula. Și nu numai tatăl, ci și mama, care se tot ducea în bucătărie spre a nu-i fi observată emoția (dacă nu cumva și lacrimile). Și ce crede răbdătorul cititor: că s-au mulțumit părinții cu atât? Nuuu… A doua zi, s-au dus în piață, unde, … se țineau de mână ca doi copii care se tem să nu se rătăcească.

În încheiere, înfocatul militant țărănist ne spune că a ajuns acasă după miezul nopții, dar ei, părinții, nu veniseră. Și concluzionează cu toată considerația și respectul filial: «Aștia da golani, pardon, părinți!»

Nu-i așa că are haz «Dreptatea».

Gh. Țăpărdea”.

Sursa: „Azi”, 7 iunie 1990, p. 3.