„De zece zile Piața Universității a devenit spațiul privilegiat al Capitalei. Aici se dezbat, ca în cel mai de nevisat democratic parlament al țării, problemele importante ale țării, sau mai bine zis, problema cea mai importantă: a păși sau a nu păși pe calea comunismului. De răspunsul conducerii țării ca și de răspunsul maselor largi la această întrebare atârnă viitorul României. Tinerii de la Universitate au intuit cu precizie […] sub declarații nici măcar abile. În țară să continue nestingherit sistemul instituit de patruzeci și cinci de ani de teroarea comunistă. Ei au avut curajul să pună această dramatică, această hamletiană întrebare, nu numai actualei conduceri a țării, ci și țării întregi. Și au ales ca tribună a acestui proiect pur și grav Piața Universității – piața în care în noaptea lui 21 decembrie le-au murit colegii și le-au murit frații întru credință. Și alături de ei au venit zi după zi noi și noi oameni care nu pot accepta ca revoluția din decembrie să fie întreruptă. «Golanii» de la Universitate sunt acum mii și zeci de mii și sunt de cele mai diferite vârste.

Ei alcătuiesc cel mai spontan și mai curat parlament din istoria acestei țări. Fără autorizație, așa cum și revoluția a fost făcută fără autorizație. «Cursurile» de la Universitate continuă. Iar faptul că atitudinea autorităților față de participanți a trădat nu numai receptivitatea la dialog, ci și o foarte semnificativă lipsă de respect constituie o dovadă în plus că manifestația de la Universitate era și este necesară. Ea reprezintă acum respirația normală a orașului.

TIA ȘERBĂNESCU”.

 

Sursa: „22”, 4 mai 1990, p. 10.

[Francesca Savu]