„Doamna DOINA CORNEA:

«Vă mulțumesc pentru eroismul dvs. de a fi și astăzi aici și în fiecare zi. Soarta țării cred că este în mâinile acestor oameni, care ziua și noaptea stau aici și-și exprimă vrerea. Dorința lor, ca și a noastră este de a instaura în țară o adevărată democrație. Vă mulțumesc foarte mult. Sunteți eroici, sunteți minunați. Le mulțumesc și celor care fac greva foamei. Vreau să vă spun că și Clujul este alături de dvs. Și la Cluj sunt tineri, șapte până acum, care fac greva foamei în semn de solidaritate cu celelalte orașe ale țării și cu cei care aici fac greva foamei. Să rămâne uniți. Numai așa izbânda ne este asigurată.

Ceea ce s-a întâmplat astăzi socotesc că nu este un eșec al nostru, al celor care vrem democrația. Este eșecul celor care au refuzat dialogul din cauza unei camere de luat vederi. Această cameră ar fi fost și ea o dovadă a unei transparențe. Dar nici măcar acest glaznost nu e dovedit de cei care conduc astăzi țara. Nu putem clădi cu oameni ce au slujit atâtea nelegiuiri timp de 45 de ani în această țară. În fiecare stat european care a fost de natură fascistă, ca Germania și Italia, a avut loc această epurare. Aveți dreptate să stați aici și să protestați. Punctul 8 de la Timișoara trebuie să fie inclus în legea electorală. Nu putem avea încredere în niște oameni care au slujit acest regim împotriva poporului.

Dl. Ion Iliescu, refuzând dialogul, n-a făcut decât să ne dovedească cât de puțin democrat este. Dialogul este a doua condiție a unei democrații. Trebuia să accepte dialogul dacă nu avea ceva de ascuns. Trebuia să-l accepte, să ne convingă dacă nu avem dreptate. Dar noi știm că avem dreptate. Pentru că pe fostele cadre comuniste nu putem conta. Nu-i putem dori ca deputați și senatori. Asta nu înseamnă că dorim răzbunare. Pot să se întoarcă la profesiile de bază, dar să nu aibă funcții care să le permită să fie tot ei cei care iau decizii de răspundere politică mare. De aceea vreau să subliniez încă o dată importanța punctului 8. Nu trebuie să cedăm în această privință.

Dar mai este un lucru care ne privește pe noi: să alungăm din sufletele noastre ura. Nu prin ură vom dobândi victoria, ci prin unitate și iubire. Să rămânem uniți, iar armele noastre să rămână mereu nonviolente».

Dl. CĂTĂLIN MAMALI:

«Limba comunismului este, cum știm de atâția ani, o limbă de lemn. Mai grav însă este că în spatele limbajului de lemn se ascunde o gândire de lemn. Și încă mai grav este faptul că această gândire este de cele mai multe ori dedublată. Dacă dictatura personală a fost răsturnată, sistemul gândirii totalitare a rămas încă la putere. Inerția mentalităților și reflexelor comuniste este la fel de mare ca și a structurilor puternice totalitare. În Piața Universității și printr-o reacție în lanț în întreaga țară, golanii liberi luptă în fapt pentru reîntregirea gândirii. Nu mai suportăm o gândire pentru situațiile oficiale și una pentru vița de zi cu zi. O gândire pentru consumul intern și una pentru export. O gândire valabilă pentru cei care guvernează și una valabilă pentru cei guvernați. Și tocmai refuzul de a transmite întregii țări prin transparența camerelor de luat vederi, prin conectarea directă la radio a ceea ce se poate discuta între reprezentanții golanilor liberi din Piața Universității și reprezentanții C.P.U.N.-ului reprezintă de fapt o perpetuare a gândirii duble.

Această dedublare a fost una din cele mai mari boli ale structurii totalitare, boala care prin păcate continuă și acum.

Refuzul guvernului de a discuta deschis, la lumină, problemele principale conținute în Proclamația de la Timișoara și în punctul 8 al acesteia este dovada continuării în fapt a gândirii totalitare».

Dl. PETRU CREȚIA:

«Cauzele strâmbe și lacome, când pierd în clipa aceea porția lor neîmplinită de satisfacții mărginite. Cauzele drepte, când câștigă, deschid vieții un drum mai frumos, iar când pierd, deschis un viitor mai înalt… Cauza noastră, a celor de aici și a celor care sunt alături de noi de-a lungul și de-a latul țării este o cauză dreaptă. Ea este integrată unei lupte care are orizont european. Este ceasul ca la acest sfârșit de veac chinuit de războaie și de întâmplări toate popoarele răsăritului să-și câștige de mult visata eliberare de sub dominația comunistă. Aproape pretutindeni vechile structuri ale puterii și ale exploatării pe care am trăit-o patru decenii și jumătate noi, caută să reziste, să-și păstreze puterea și privilegiile. De aceea, în contextul larg la care mă refer și în contextul vieții noastre naționale, lupta care se dă aici și pretutindeni trebuie continuată și dusă la capătul ei spre izbândă.

Am fost acuzați în ultimele zile de instigare iresponsabilă la dezordine socială. Nimeni dintre noi nu este iresponsabil, iar intransigența nu trebuie confundată cu nimic. Pe de altă parte acceptăm termenul de instigatori. Într-adevăr, doresc împreună cu toți cei care sunt alături de dumneavoastră să vă instig nu la dezordine socială, ci la o ordine socială nouă, mai dreaptă, mai liberă și mai prosperă, întemeiată pe o legalitate reală și pe promovarea în viața publică a spiritului de adevăr și a probității politice. În al doilea rând, vă instigăm cu dragoste și gând bun la eliminarea practică și legală a tuturor elementelor retrograde și acaparatoare de putere și de bunuri nemeritate. Este ceea ce Mihai Eminescu numea pătura superpusă. Și ce pătură, Doamne! Îi mai ținem bine, minte și îi mai vedem: oameni fără competență specifică, oameni fără scrupule, lacomi și cruzi, oameni pe care nici o ordine socială întemeiată pe principii de drept nu-i mai poate tolera în mijlocul ei decât ca elemente cu o viață străină de viața publică. În al treilea rând vă instig la dobândirea unui cadrul constituțional care să descătușeze forțele vii ale țării, pe oamenii buni, pe oamenii cinstiți, pe oamenii drepți și curați, talentați și pricepuți, pe cei care pot face o țară nouă  mai dreaptă și mai curată. E vorba de oamenii pe care nimeni nu-i poate minți, nici înfrica, nici cumpăra. Sunt aceia pe care-i reprezentați aici, cu atâta stăruință, cu atâta dârzenie și cu atâta lumină. Acești oameni dau în clipa aceasta și dincolo pe orizontul ei sensul și noblețea acestei adunări. Trăiască Libertatea!»

Dl. GHEORGHE ZAMFIR:

«Dragii mei, iubiții mei am venit să vă asigur că sunt alături de voi cu tot sufletul, cu toată inima și cu tot trupul. Am venit știind că țara se află într-un moment important, unul din cele mai importante ale istoriei ei.

Am purtat stindardul românesc pe toate meridianele lumii. Am plâns împreună cu voi, acolo unde lacrimile au știu să spună lumii întregi jalea poporului român. Nu putem după atâta jug și suferință să ne mai lăsăm călcați în picioare și de data asta»”.

Sursa: „Dreptatea”, 10 mai 1990, p. 4.

[Vlad Mihăilă]