„Mâna ezită înainte de a așterne pe hârtie primul cuvânt. Nu mă simt în stare să scriu elogiul marii Doamne a României de azi.

Puține lucruri sunt mai încurajatoare, în confruntarea prezentă cu destinul țării pe anii, poate deceniile ce vor veni, decât să o știm pe Ea, mereu neclintită, mereu cu același superb elan, în rândul întâi al militanților pentru libertate.

Doina Cornea, simțim cu toții, a încetat demult să mai fie o persoană. Doina Cornea a devenit un simbol. Ca Lech Walesa, ca Vaclav Havel. Prigoana comunistă, care încerca să o facă să tacă, a înnobilat-o. Respingătoarea campanie neocomunistă, care încearcă să o discrediteze, o ridică pe soclu.

Asistăm, în zilele acestea, la un spectacol neașteptat. Neocomuniștii îi cinstesc pe marii democrați români Iuliu Maniu și Ion Mihalache uciși de comuniști. Va trebui oare să treacă încă o jumătate de veac până când numele Doinei Cornea să se pronunțe în țara ei cu mare respect, cu înfiorarea meritată? Fiindcă, în străinătate, numele acesta e sinonim de mult cu acea Românie demnă de a fi cinstită.

Nedemnul spectacol din ultimele luni, zelul pus de uzina de calomnii a guvernului în denigrarea Doinei Cornea nu îi compromite numai pe adversarii ei. Cultura politică a românilor, cultura lor – pur și simplu – e pătată de pasivitatea noastră în fața acestui spectacol dezonorant.

Protestăm împotriva abuzurilor unei clici hotărâte să păstreze puterea cu orice mijloace. E timpul să adăugăm la respingerea numelor acelea afirmarea altora. Afirmarea altuia. E timpul să protestăm cu voci la fel de înalte în favoarea Doinei Cornea, de vreme ce protestăm în numele a tot ceea ce reprezintă Ea.

Femeia aceasta excepțională trăiește în mijlocul nostru. Nu avem nevoie să ne lărgim perspectiva pentru a ne da seama că o națiune e capabilă doar la lungi intervale să nască asemenea ființe.

Decenii în șir am asistat la spectacolul degradant dat de cei mai decăzuți poeți de curte întru slava lui Ceaușescu. Unde sunt condeele care să cânte azi, cu talent si curaj, idealurile, spiritul de sacrificiu, consecvența Doinei Cornea în a apăra libertatea și adevărul? Breasla nu vrea, nu poate să-și refacă renumele?

Zi de zi suntem martorii spectacolului scandalos dat de deșeurile comunismului întru apărarea moștenirii lui Ceaușescu. Nu avem claritatea de spirit, nu avem vigoarea de a le opune cu toții statura morală a Doinei Cornea, spiritul civic pe care îl ilustrează Ea?

Îi suntem datori Doinei Cornea, ne suntem datori nouă înșine un efort susținut pentru a plăti – în zilele acestea hotărâtoare – datoria de recunoștință pe care o are întreaga populație a țării față de Ea.

Vai de popoarele care nu știu să-și prețuiască valorile!”

Sursa: „Dreptatea”, 27 aprilie 1990, p. 1.

[Vlad Mihăilă]