„Între anii 1949-1952 s-a consumat într-una din închisorile comuniste de la Pitești una dintre cele mai cumplite experiențe de reeducare a studenților anticomuniști. Victimile deveneau la rândul lor torționari pentru alte victime care la rândul lor.. Când a fost oprit acest experimnet conducătorii comuniști au găsit imediat și țapii ispășitori: legionarii.

Sub dictatura comunistă a lui Ceaușescu aproape tot poporul român a fost o victimă. Unii dintre noi credem că după 22 decembrie ne-am eliberat definitv de acest gând. Alții nu. E dreptul nostru să credem ce vrem. S-a încercat acreditarea ideii că deplasările minerilor la București au fost de fiecare dată spontane. Guvernul a susținut mereu acest lucru. Avem serioase rezerve să credem necondiționat că a fost așa. Și dacă a fost așa nu puteau oare fi opriți? Și dacă se putea de ce n-au fost?

Domnul Iliescu este președintele ales, și sublim ar fi să-i reușească în cel mai scurt timp o adevărată osmoză cu toate categoriile sociale. Mai știm că aceasta este una din traumele și preocupările importante ale domniei sale. Sentința de divorț între domnia sa și tineret, studenți și intelectuali nu este încă definitivă de nici o parte, soluția însă întârzie îngrijorător de mult și ea nu poate fi alta decât dragostea, înțelepciunea, raționalitatea și dialogul, nu MONOLOGUL. Importante categorii sociale care pot asigura mersul adevărat înainte al DEMOCRAȚIEI adevărate au vorbit suficient de mult în cei patruzeci și cinci de ani doar zidurilor, tineri ai acestei țări care sunt studenții, elevii și în general tinerii nu suportă și nici nu cred că vor mai suporta vreodată zăbala, nici o zăbală.

Dacă nu vom înceta cât mai repede posibil să omorâm capra vecinului și nu vom găsi adevăratele căi spre un dialog care să ne satisfacă și să ne reprezinte FENOMENUL PETROȘANI în care victima devine fără drepturi legitime, din angoasa firească de a nu deveni din nou victimă, devine judecător jurios și violent, acest fenomen monstruos va căpăta tragice proporții raționale. E o mare primejdie și Președintele ales al României va trebui să găsească cât mai repede soluția iubirii și înțelegerii pe care să o opună forței și intransigenței devenind astfel și PREȘEDINTELE TUTUROR ROMÂNILOR. Cu modestie și speranță credem încă o dată că DUMNEZEU nu-și va întoarce fața iarăși de la țara asta frumoastă și tristă.

FELIX ANTON RIZEA”.

Sursa: „Zig-zag”, 26-30 iunie 1990, p. 5.