„13 iunie 1990.

În jurul orei 6,00 un grup de polițiști pătrund cu forța în Institut și arestează 3 studenți care au fost găsiți lucrând la proiecte.

«I.M.G.B.». A apărut pe neașteptate, în jurul orei 7,00 un grup de cca 200-300 persoane, năvălind cu concursul polițiștilor peste grupul de manifestanți din fața Institutului. Forțează intrarea, se sparg uși, sunt molestați cei prinși, apar primele «pete» de sânge. «Avangarda clasei muncitoare» de la I.M.G.B. face ordine.

Reținem indicația unui polițist, un maior: «nu mai stați aici, că nu se știe cum puteți cădea VICTIMA BĂIEȚILOR». Când manifestanții pașnici cereau «oamenilor de ordine» să-i apere de violență, răspunsul a fost: «v-am spus să vă potoliți – așa vă trebuie».

Un student de la A.S.E. care ne-a rugat să nu-i dăm numele, din motive lesne de înțeles, ne-a spus: «Cei de la I.M.G.B. au fost bine organizați, conduși de unul în costum de «blugi» de cca 1,80 m bine făcut, brunet. Grupul ne-a asaltat de 3 ori. Erau fioroși, aveau niște pile mari, leviere și bile de rulmenți. Uitați, sânge pe asfalt, au fost foarte mulți bătuți crunt. Cel mai puternic și dur asalt a fost al treilea, când s-a scandat <JOS COMUNISMUL>».

Grupul I.M.G.B. a dispărut, au rămas spaime, lacrimi, sânge, devastări. În fața Institutului și în jurul bisericii Enei cca 5000 de manifestanți continuă să scandeze «Jos comunismul».

ASALTURI. Începe ploaia. Între polițiști și manifestanți, pe porțiunea dintre Union și Arhitectură, încep asalturi și contra asalturi. La fiecare atac al polițiștilor, bilanțul: molestați și câte 2-3 arestați.

Pe de o parte polițiști, pe de altă parte un grup de tineri de cca 300-400 persoane. Restul manifestanților sunt pe trotuare scandând. Acești manifestanți se găsesc când într-o tabără, când în alta.

Ora 14,15 începe ploaia și asaltul cel mai lung în forță al polițiștilor, atacul oprindu-se în fața hotelului Union. Sunt fluierați și huiduiți. Grupul de forță al manifestanților începe atacul aruncând cu pietre. Polițiștii se retrag pe porțiuni succesive, cu toate că primesc întăriri de forțe cu scuturi. Un manifestant este molestat și dus cu forța într-o dubă. Reușește să-mi spună numele, se numește Mihai Alexandru.

Ora 15,50. Trupele sunt asaltate tot mai puternic, nu mai fac față și atacă și ele cu pietre. Se trece la atac cu «artileria grea», cu sticle incendiare. Polițiștii sunt la limita retragerii. Se încearcă o baricadă dintr-un autobuz al Poliției.

Ora 16,13. Retragerea celor circa 3000 de polițiști este fulgerătoare. Își pierd căști, bastoane, scuturi. Își părăsesc mijloacele de transport care sunt incendiate, aproximativ 14 autobuze, 2 camioane și dube.

Ora 16,45, în balconul Universității dl. Marian Munteanu cere manifestanților să rămână în piață și să se înceapă un dialog pentru eliberarea celor arestați în mod abuziv de Poliție.

Peste Institutul de Arhitectură plouă, se așterne fumul incendiilor. Peste 12 ore va fi devastat, în modul cel mai barbar, de către… cine? de către teroriști? extremiști…?

T. DÂRLEA”.

Sursa: „Viitorul”, 20 iunie 1990, p. 3.

[Vlad Mihăilă]