„Studenții: «Vom manifesta până când puterea va da semne că ascultă de voința oamenilor și adevărul va ieși la suprafață»
Reprimarea sângeroasă a manifestației pașnice din Piața Universității de către poliția înarmată cu automate, cu bastoane de cauciuc și însoțită de câini lupi a trezit indignare în rândurile studențimii bucureștene.
Consecința: în orele imediat următoare represiunii din zorii zilei de 24 aprilie 1990, Liga studenților ce reunește organizații studențești din București, dar și din alte orașe ale țării, s-a raliat manifestației pentru democrație organizate de Asociația 21 Decembrie București, Grupul Independent pentru Democrație, Asociația Foștilor Deținuți Politici, Alianța Poporului, Asociația 16-21 Decembrie București. Gestul studenților dă acestei noi manifestații revoluționare a luptătorilor care au doborât dictatura lui Ceaușescu, și care încearcă acum să bareze drumul spre dictatură al lui Ion Iliescu, semnificații cu totul relevante.
Să nu uităm că studenții «tac» în viața socială și politică a țării încă de la manifestările vandalice ale F.S.N. organizate în 29 ianuarie 1990. Violențele de atunci, săvârșite de «muncitori» incitați, adică de securiștii aflați în acel moment șomeri (acum nu mai bântuie șomajul în rândurile acestei categorii); îi făcuseră pe studenți să se retragă în amfiteatre. Între timp, situația politică s-a deteriorat, ajungându-se la o violență și conturându-se pe acest fundal o dictatură neocomunistă sub conducerea lui Ion Iliescu.
Violentarea demonstrațiilor în dimineața zilei de 24 aprilie, punerea în practică a unor metode de represiune înrudite cu cele folosire de Ceaușescu în 16-21 decembrie 1989, intoleranța guvernului fesenist față de evoluția procesului democratic real, i-au făcut pe studenți să iasă pe eșichierul politic. Deși, așa cum subliniază ei, și cum este adevărat, Liga studenților, precum și celelalte organizații care susțin manifestația-maraton din Piața Universității sunt nepartizane, păstrând vii aceleași sentimente pe care le aveau și în 21 decembrie 1989.
Practic, studenții din Universitatea București sunt gazde. După-amiaza se vorbește, din balconul Universității, cu o sonorizare asigurată de ei. Organizarea este perfectă. La fel cum a fost în timpul Revoluției. Experiența își spune cuvântul. În sala de curs 1C de la Geologie întâlnești membri ai conducerilor celor 6 organizații, ziariști, tineri din organizare. Nimeni nu este precipitat. Toți știu pentru ce luptă. Sunt amabili, sunt lucizi. O doză de amărăciune, de firească amărăciune îi stăpânește însă. Ar fi trebuit să muncească și să învețe în liniște. Dar nu se mai poate. Dacă nu luptă acum, șansa e pierdută. E păcat, păcat de sângele vărsat…
Stăm de vorbă cu un reprezentant al Ligii studenților, dl. Mihai Gheorghiu, student la Litere. Iată ce ne spune el: «În momentul când am aflat știrea reprimării, am ieșit în stradă alături de manifestanți, manifestând în mod pașnic, dar ferm. După amiază am făcut rost de stația de amplificare și am intrat, din plin, alături de ei. Continuăm să-i sprijinim. Imediat după reprimare, cei care au scăpat au venit la noi și ne-am întrebat: Ce fac studenții? De ce studenții nu iau poziție? Noi le-am demonstrat că studenții iau poziție. Se știe că în urma manifestației din 29 ianuarie, studenții, printr-o declarație au renunțat la a manifesta în mod public, atunci fiind atacați și blamați, acuzați că vor să-și vândă țara».
L-am întrebat pe interlocutorul nostru dacă s-au suspendat cumva cursurile din Universitate, «Marea majoritate a studenților sunt la cursuri, ne-a spus el, învață, dar țin foarte mult la democratizarea reală a țării și la lupta împotriva oricărei forme de comunism în România. Cursurile Universității continuă. Suntem prezenți la manifestație mai ales după-amiaza, pentru că nu vrem să întrerupem în nici un fel procesul educațional. Liga studenților din Universitate are în jur de 4 mii de membri. Nu există un cuvânt de ordine pentru celelalte organizații ale Ligii studenților, care sunt independente, dar toți luptă pentru același lucru, pentru democrație, libertate și adevăr. S-ar putea ca și cei din Constanța să aibă în aceste zile un miting pentru adevărata democratizare a României. Mijloacele de comunicare între noi și ei înseamnă doar un simplu telefon. În ceea ce privește baza materială stăm foarte prost».
La întrebarea «Până când veți manifesta?» dl. Mihai Gheorghiu a spus: «Până când puterea va da semne că ascultă de voința oamenilor și până când vom fi convinși că adevărul începe să iasă la suprafață. În stradă nu sunt numai studenți de la Universitate, ci și de la Institutul agronomic, de la I.E.F.A.. Și vor fi cu toții și în continuare».
«Interesant e de știut ce fac studenții de la Politehnică» întrebăm. «Politehnica a luat cuvântul prin reprezentantul său, președintele sindicatului studențesc. Sperăm că prezența lor va fi masivă în rândul demonstranților…»
E. MIHĂESCU”.
Sursa: „Dreptatea”, 27 aprilie 1990, p. 1.
[Vlad Mihăilă]
