„Bucureștean fiind (nu spun «capitalist», că m-ar sancționa imediat «ochiul» vigilent al «Dreptății»…), ai – nu ai drum, pașii te poartă și prin pasajul «Universității»…

Pusă sub semnul demnității și al libertății prin caligrafierea, pe zidurile bătrânei «Universități», a IMNULUI nostru național, Piața respiră de-acum aerul benefic al calmului necesar, al normalului.

Pasajul, în schimb – primul «ziar mural» din țară și, socot eu, chiar din Europa – a devenit destul de neospitalier și pentru cea mai fulgurantă trecere… Invadat de o sumedenie de afișe de toate mărimile și culorile, anunțând expoziții și tot felul de spectacole, cu nume celebre dintotdeauna (Florin Piersic, Alexandru Arșinel, Stela Popescu, Ion Dolănescu) și de mâine (Ionuț… Dolănescu), pasajul pare să fi fost luat în stăpânire, fără nici o reticență și fără nici o decență, de impresarii zilei…

Aceștia și-l «împart» – ar fi interesant de știut «știu?» – cu numeroșii și zeloșii vânzători de ziare și reviste: cotidiane, săptămânale, bimensuale, mensuale, de opinie, de atitudine, de informație, independente, organe, de reportaj etc., numărul și «nuanța» lor sunt încă la început!…

Adevărații proprietari însă ai pasajului au fost și sunt «redactorii» nevăzuți (anonimi?) ai «ziarului mural». «Au fost», pentru că «artielierii» primelor ediții s-au întors de mult la vechile lor locuri de muncă, la adevărata lor chemare. Așa îmi place să cred și urmele trunchiate, ilizibile ale primelor articole îmi dau dreptate… «Sunt», pentru că locul lor a fost luat de alții. Nici prea numeroși, nici prea fericiți «scriitori» de limbă română. Două sau trei «articole» cheamă la mitinguri. Ba, unul dintre ele a păstrat intacte textul, locul și ora timp de «șase duminici», data fiind doar adăugată atunci când nevoile au cerut-o! Asta da perseverență și mobilitate tipografică!… Alt «articol» proclamă: «Nu suntem monarhiști!», «Demonstrăm pentru întronarea democrației!». Dacă va fi pe tronul Maiestății Sale, fie!… Ultimul este, de fapt, un «șpait»: o diatribă vehementă (la adresa Radio-ului, a Televiziunii Române Libere și a presei, mai puțin… «România Liberă» și unele – care? – ziare independente), corectată pe alocuri (de ce nu peste tot locul?!) de grosolane greșeli gramaticale pe care nu le mai fac nici copiii la sfârșitul clasei întâi… Libertatea să însemne și abolirea legilor elementare de Gramatică? Nu cred. Și nici nu pot să fiu de acord cu această abolire.

Cum de mai sunt încă de acord cu aceasta edilii este altă poveste.

Inactualitatea și inadecvarea afișelor, chemărilor, recomandărilor și îndemnurilor «murale» din pasajul «Universității» sunt – pentru orice cititor de bună-credință și pentru om de bine – dezolante. Și dezolarea vine, cred, din dezamăgire… Nu a avut chiar nimeni ideea transformării acestui pasaj într-un ALTAR, altarul libertății și demnității noastre atât de scump plătite?

Ion Holt”.

Sursa: „Azi”, 23 mai 1990, p. 2.

[Vlad Mihăilă]