„În seara zilei de 28 mai 1990, când Televiziunea română a transmis interviul cu domnul doctor Ion Vianu, membru al Asociației medicale a psihiatrilor și al Ligii drepturilor omului, nu m-am mirat să aflu că greviștii din «Golania» solicită în prezent «numai» aprobarea unui post particular de televiziune. Nu era pentru prima oară când își schimbau obiectivul «actului lor patriotic» și «umanitar». Erau deja notorii precedentele lor schimbări de macaz în funcție de evoluția evenimentelor și involuția cuantumului sponsorităzii, de la «Punctul 8» la amânarea alegerilor, apoi de la «Sus Rațiu», și «Sus PNȚ-PNL» la «Jos nomenclatura» și «Jos Iliescu», «Jos FSN» pentru a ajunge la «Jos rezultatul alegerilor», sau și mai interesanta cotitură de la «Vrem dialog» la «Nu mai vrem dialog».
Acum «idealul» greviștilor e să nu plece cu mâna goală din Piața Universității, ci cu un post de televizune. Nu trebuie să ne mire comparativ cu ceea ce cereau până acum, aceasta constituie chiar o mare concesie făcută «bietei noastre țărișoare», cum ar spune un fost proaspăt candidat la președinție ieșit târâș-grăbiș, doar deputat în urma alegerilor.
Trecând însă duminică seara pe la «rivuluție», ceea ce am auzit și am văzut m-a mirat de-astă dată și nu exagerez când spun că de-a dreptul m-a îngrozit. Rândurile – mult subțiate și, ca să pară mai numeroase, risipite strategic, în grupuri mai mici în toată zona «liberă de neocomunism». Un mucalit, intrus acolo, sesizând strategia, șoptește? «Mai răsfirați băieți, mai răsfirați». Apoi la îndemnul unui tribun ad-hoc, îngenunchează și repetă după el în cor «Tatăl nostru», rugăciune pe care revoluționarul de meserie o scurtează cu câteva versete bune nerăbdător să-și înceapă predica. Ascultându-l, mi-am data seama că ea marchează o nouă cotitură a ultimelor rămășițe de golani, dar de data aceasta, o să vedeți că avem motive să fim îngrijorați. Ce spune unul dintre liderii anti-neo-cripto-comuniștilor? «Am făcut un calcul și vă spun că în vremea lui Ceaușescu au fost băgați în pușcărie peste 2 milioane (n-a spus și pentru ce și nici că în 1965/6 condamnații politici au fost eliberați și reabilitați!). Dintre acești, mulți au murit în pușcărie sau după eliberare, unii bătrâni, alții bolnavi. Cred că mai sunt în viață circa 200.000. Și aceștia sunt oameni, sunt anticomuniști». Apoi, ridicând tonul și brațele amenințător: «Noi suntem poporul. Noi vrem libertate. Și asta n-o putem avea decât dacă-l înlăturăm pe Iliescu și FSN-ul».
Cine sunt acești «noi» din Piață? Știm deja că mulți sunt recrutați dintre cei eliberați din penitenciare, unde nu au stat pentru motive politice, ci pentru furt, tâlhării, excrocherii, omoruri, violuri, delapidări și atâtea alte fapte ce degradează ființa umană.
«Așa, așa, comentează-n barbă mucalitul, dați-l jos pe Iliescu: în Golania deja am ajuns să străim și mai urmează să conducă țara Penitenciaria».
În cursul nopții, o sirenă puternică și prelungită a trezit tot centrul orașului, stârnind o mare agitație în zonă. Ce se comenta în piață? «Diversiune, domnule, spuneau mitingiștii. FSN-ul vrea să ne sperie». Sub balconul Universității un zdrahon tuciuriu croia viitorul noii Românii și al oamenilor ei: «Nu se poate fără violență, bă! Altfel, degeaba stăm aici. Vezi un FSN-ist sau un polițai? Pe el: cu ranga și cuțitul. Păi, în decembrie cum a fost? Cu violență, nu?! O să putrezim aici degeaba, altfel!».
Înțeleg că au început să-și pună planul în aplicare: au bătut un medic, l-au molestat pe ministrul justiției, au bătut și au atacat cu cuțitul doi polițiști. Iar lozincilor scrijelite agramat pe toți pereții le-au luat locul armele. Albe, deocamdată. De aceea, înțelept ar fi pentru cetățenii mânați de curiozitate să nu mai calce deocamdată în zona «liberă de neocomunism». Poate și pentru faptul că numărul celor câteva zeci de mitingiști ar scădea substanțial fără participarea privitorilor care gândesc altfel. Se mai lămușrete o confuzie. Se evită conflictele gratuite și victime inutile.
Un ochi atent la «Golani»”.
Sursa: „Dimineața”, 7 iunie 1990, p. 2.
