Născut în anul 1946 în București, Petre Roman a urmat studiile superioare la Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic din București (absolvent în 1968) și doctoratul în Franța, la Institutul de Mecanica Fluidelor al Universității „Paul Sabatier” din Toulouse (1971-1974). A urmat o carieră didactică: șef de lucrări (1976), conferențiar (1982) și profesor universitar (1990), chiar la Facultatea de Energetică pe care a absolvit-o în cadrul Institutului Politehnic din București.

A participat la Revoluția din Decembrie 1989, a fost președinte al Frontului Salvării Naționale (1990-1993) și al Partidului Democrat (1993-2001), prim-ministru al guvernului provizoriu (26.12.1989-28.06.1990) și prim-ministru al primului Guvern postdecembrist al României (28.06.1990-26.09.1991), președinte al Senatului (27.11.1996-04.02.2000).

În perioada evenimentelor din aprilie-iunie 1990 nu a reușit să medieze dialogul dintre cei care manifestau împotriva puterii de atunci și mai ales a foștilor lideri comuniști care doreau să candideze la funcții politice și în noul regim democratic aflat în construcție.

Surse: Stan Stoica (coord.), Dicționar biografic de istorie a României, București, 2008, p. 476, 477; Stelian Neagore, Oameni politici români. Enciclopedie, București, 2007, p. 612, 613; Stan Stoica, Dicționarul partidelor politice din România: 1989-2004, București, 2004, p. 188; Nicolae C. Nicolescu, Enciclopedia șefilor de guvern ai României 1862-2006, București, 2006, p. 275-281.