„Vă mai amintiți? În zilele Revoluției (de când, până când?) Televiziunea devenise parlament, guvern, tribună de opinii, fără ca cuiva să-i treacă prin minte s-o acuze de totalitarism și centru de putere. Mai târziu au urmat tentativele de «eliberare» a acestei instituții ca și cele de manipulare, mai mult sau mai puțin discretă. Tot românul voia să fie prezent pe micul ecran. Dar asta n-a fost posibil… Până pe 20 mai când acești excelenți profesioniști ai Televiziunii Române (reporteri, redactori și tehnicieni) ne-au redat din nou sentimentul că ne regăsim cu adevărat pe micul ecran. Nu prin fracțiuni și facțiuni, nu prin «independenți» dominați de patimi politice, nu prin partide al căror mobil să fie revanșa socială, nu prin oameni speriați de posibilitatea reapariției deghizate a structurilor comuniste. Nu prin minorități elitare, ci prin demnitatea și optimismul unui popor convins că votul exprimat reprezintă o opțiune ireversibilă pentru democrație și libertate. Poate ar trebui să spunem că votul de la 20 mai a fost și gestul (deloc simbolic, ci explicit) al ruperii de structurile comuniste, de psihologia totalitaristă, dacă adevărata democrație și libertate nu ar considera de la sine înțeleasă această incompatibilitate.

Televiziunea și radioul, excelent pregătite pentru momentul istoric al alegerilor, ne-au redat încrederea că mass-media poate și trebuie să devină cu adevărat o forță constructivă, un element de coagulare națională și nu de învrăjbire. Televiziunea ne-a demonstrat, la 20 mai, că respectul pentru celălalt poate înlocuit paralizanta intoleranță. Să sperăm că așa va fi și în continuare.

Grigore Traian Pop”.

Sursa: „Dimineața”, 22 mai 1990, p. 3.