„Lipscanii Bucureștiului pulsează mereu de viață, întocmai ca un bazar oriental din basmele cu «O mie și una de nopți».

Ce vrei și ce nu vrei găsești aici, dar la prețurile bursei negre. Chiar dacă nu dorim să admitem lucrurile care se comercializează aici vor fi departe de noi încă mult timp. Ele se găsesc din belșug la bișnițarii care speculează cu mare succes tarele economiei noastre socialiste multilateral dezvoltate. Într-o bună zi, pe la amiază, a început un vaiet și o vânzoleală greu de explicat. Crezând că e cutremur m-am uitat speriat în jur, apoi văzând că nu puteam nici măcar să mă rotesc m-am uitat în sus să văd măcar ce cade. Constatând că nu pică nimic mi-am îndreptat privirea de-a lungul străzii unde tot ce era brunet o ștergea englezește avertizând cu glas tare: «șase, gaborii, roiu, valea». Mărturiile s-au ascuns, negustorii de ocazi s-au atașat pereților privind rânjind cele două ARO-uri de poliție ai căror ocupanți colectau micile mese pe care cu câteva clipe mai înainte se etalau mărfuri străine.

După trecerea polițiștilor și a câtorva minute de liniște a bătăilor de inimă bișnițărește, activitatea a reintrat în normal. E Țepeș”.

Sursa: „Dreptatea”, 27 iunie 1990, p. 2.