„Marți, 15 mai, în incinta Institutului Politehnic București, Liga Studenților a instalat microfoane și boxe pentru «împroprietărirea» acestei instituții de învățământ superior cu un «teren liber de neocomunism». La ora 10, studentul care voia să intre în corpurile BN, CD ori JI, pentru a frecventa cursurile, trebuia să dea la o parte o pânză care bloca accesul: «Dacă voi, studenții, nu înțelegeți să aderați la Proclamația de la Timișoara, ce să mai zicem de muncitori…».

În alt colț al Institutului, cei câțiva membri ai Sindicatului Liber Studențesc, recent înlăturat de la putere de organizația «apolitică» Liga Studenților, încercau să-și recâștige sediul și microbuzul, primit din Elveția, printr-un original sondaj de opinie cu următoarea explicație: «Acest sondaj este făcut pentru a ne corecta, dacă se poate, greșeala că nu am consultat membrii Sindicatului Liber Studențesc, înainte de a adera la Proclamația de la Timișoara și de a deveni membri ai Alianței pentru Proclamația de la Timișoara».

Abia spre prânz, când doamna Ana Blandiana se pregătea să ia cuvântul, «Marele miting» din Politehnică a reușit să reunească numărul maxim de participanți, aderenți la Proclamația de la Timișoara, aproximativ 50. Toți aceștia – «O însemnată parte din milioanele de semnatari ai Proclamației», cum se spunea de la tribună – din cauza căldurii și a interzicerii activităților de acest gen pe teritoriul institutului, de către Rectorat, au pornit în marș spre Piața Universității. Până la comunicarea rezultatelor sondajului, reținem onestitatea tinerilor sindicatului Liber Studențesc. Mai bine mai târziu…

AD ND ad5”.

Sursa: „Dimineața”, 17 mai 1990, p. 5.

[Alexandru Cîță]