„De săptămâni întregi urmărim cu stupoare cum Liga Studenților din Universitate se pune din ce în ce mai mult la slujba unor interese politice. Dar ne-a întrebat cineva pe noi, studenții anonimi, dacă suntem de acord cu ceea ce se afirmă în numele nostru? Are domnul Marian Munteanu girul tuturor studenților din Ligă pentru a angaja această organizație în acțiuni precum ce din Piața Universității?

Când am aderat la Liga Studenților din Universitate, am aderat la o Platformă; primul punct al acestei platforme suna în felul următor: «Liga Studenților din Universitate este o organizație apolitică…». Din păcate, acțiunile acestei organizații sunt de cea mai pură natură politică: mitinguri de protest împotriva unui candidat la președinția României, aderarea la Proclamația de la Timișoara, afișe calomnioase la adresa unor oameni politici, de care facultățile sunt pline, mai nou, transformarea clădirii Universității în sală de Cenaclu și de agitații electorale. De ce permitem, stimați colegi, ca un număr restrâns de studenți să ne confiște (expresie la modă) organizația și să încalce flagrant Platforma pe care noi toți am votat-o! Așa-zișii «purtători de cuvânt» ai Ligii (vezi cazul lui M.M.) fac de altfel dovada unor bine-cunoscute vicii comuniste: declamă în numele unor oameni pe care nu-i consultă niciodată, monopolizează funcțiile de decizie, proclamă interpretările proprii drept adevăr absolut. Nu vrem să facem aici analize amănunțite care ne-ar duce la foarte triste întrebări: Cu ce era A.S.C. mai rău? Cu cât erau A.S.C.-iștii mai corupți?

Vrem doar să se știe că și noi – cei care umplem zi de zi laboratoarele și amfiteatrele, care lipsim regulat din Piața Universității pentru că avem lucruri mai importante de făcut în folosul acestei țări și care ne păstrăm opțiunile politice în afara calității de student – suntem studenți. Și noi vom face parte mâine din intelectualitate.

Situația Ligii astăzi este gravă: mulți și-au retras deja adeziunile. Noi încercăm o ultimă șansă: propunem colegilor noștri din toată Universitatea să facă o nouă Revoluție – pașnică – de data aceasta împotriva impostorilor care ni s-au urcat pe umeri și să întoarcă Liga către problemele cu caracter sindical pe care doar a promis că le va rezolva. Pentru că dacă o vom ține tot așa, în curând Liga se va autodizolva din lipsă de membri.

Un grup de studenți ai Facultății de fizică din Universitatea București”.

Sursa: „Dimineața”, 18 mai 1990, p. 4.

[Alexandru Cîță]