„Ați auzit? Dacă nu era manifestația golanilor FSN nu ar fi avut atâția susținători. Probabil că ați auzit, pentru că, în răstimp de două zile, acest zvon bine susținut mi-a ajuns la urechi din partea a cinci persoane, fără nici o legătura între ele. Îi stă la bază și un fel de teorie psihologică – vezi Doamne, acțiunile «agresive» fac ca cel mai mic și mai neajutorat să câștige în ochii celor din jur, care în semn de protest, îi votează. Ce simplu era! Ca oul lui Columb. Numai că, pentru a implanta un asemenea zvon, ai nevoie de o armată imensă de oameni – altfel el n-ar fi ajuns bine tradus în diverse limbi, inclusiv la ziariștii străini. Încercați dumneavoastră să răspândiți un zvon. Pare simplu: îți aduni prietenii, dai un șpriț și le spui: «Haideți să lansăm un zvon. Să vedem, prinde?» Dacă aveți prieteni cu umor, ideea o să-i cucerească. Se va pune problema: cum verificăm dacă a prins sau nu? Simplu: trebuie să se reîntoarcă la cei care l-au lansat. Lansați-l în diverse medii sociale, fiți convingători, dar nu pătimași, pregătiți-vă din timp leacurile împotriva răgușelii și așteptați. Zvonul n-o să se reîntoarcă la dvs. Pentru ca el să se reîntoarcă, aveți nevoie de la fel de mulți prieteni, de câte semnături are nevoie cineva care vrea să candideze la președinție.

S-a făcut exponent al acestui ultimul zvon chiar Mircea Dinescu, încântat de «subtilul» mecanism psihologic care-i stă la bază. Desigur că din cauza faptului că domnia sa este un personaj neajutorat și inofensiv a fost ales președintele Uniunii Scriitorilor, nu-i așa? Iar colegii domniei-sale, vestiți pentru «agresivitatea» ce-i caracterizează (Ana Blandiana, Octavian Paler etc.), au alimentat climatul nociv-instigator de la Piața Universității, slujind astfel ca niște unelte inconștiente la întărirea părții adverse.

Între timp, zvonologii își râd în barbă și-și încasează în continuare lefurile, ceea ce nu se prea întâmplă la I.O.R 2. Cu niște oameni pregătiți să muncească de-adevăratelea.

Ce e de făcut? E la latitudinea fiecăruia dintre noi să nu transmită mai departe aceste gogorițe, nici măcar contrazicându-le și să se întrebe – sau să întrebe direct cine sunt cei care le lansează cu atâta entuziasm. Că doar n-o să se publice lista zvonologilor care acționează, dar nu există. Iată altă subtilitate psihologică, pe care marele Eminescu ar defini-o «noi o auzim și nu e». Tana ROȘCA”.

Sursa: „Viitorul”, 31 mai 1990, p. 1, 2.

[Vlad Mihăilă]